Tema: Programe fără drepturi, la sfârşit de toamnă.

1. Am ales această temă pentru conferinţa de presă pe luna octombrie deoarece a devenit cronic faptul că anotimpul rece „surprinde” mereu nepregătite autorităţile în asigurarea unui trai decent cetăţenilor pe timpul anotimpului rece.

                Costurile substanţial mai mari ale energiei electrice, gigacaloriei şi metrului cub de gaz, estompate de perioadele călduroase ale anului, „muşcă” odată cu frigul şi cu lumina de zi mai scurtă,  din mult trâmbiţatul coş zilnic al amărâtului pensionar sau şomer până în a-l reduce la zero.

Judecând după preocupările recente ale clasei noastre politice, care în asemenea etape ar trebui să realizeze un consens în a administra resursele necesare onorării promisiunilor electorale, tragem concluzia că aceasta s-a comportat şi se comportă de parcă n-ar şti că în fiecare an vine iarna cu rigorile ei care o fac „să nu fie ca vara” şi să pună mai multe probleme în asigurarea celor necesare unui trai decent. 

În context, OADO atrage atenţia că viaţa politică la nivel parlamentar, guvernamental şi în teritoriu seamănă tot mai mult cu cea de pe vremea CDR-ului. În locul consensului politic necesar, luna octombrie a fost caracterizată de frecvente pusee de instabilitate, de atacuri reciproce, de sageti aruncate periodic intre cele doua palate, urmate de mediatice „pupat piata Independentii”, de conflicte atât în cadrul alianţei de la guvernare cât şi în rândurile principalului partid de opoziţiei. La baza acestor pusee de instabilitate, unele cu profil de scandal,  produse de ambele părţi – opoziţie şi putere - au stat exclusiv interese politicianiste înguste, lupta sau grija pentru scaun şi nu problemele bunei guvernări, ale administrării eficiente a ţării la nivel central şi local. Nici măcar  iminenţa publicării Raportului de ţară de către Comisia Europeană nu a avut menirea să potolească apetitul pentru realizarea acestor interese care au mers până la atacuri de presă, demisii din guvern şi de la preşedinţie – Miclea, Udrea - blocarea activităţii parlamentare.

OADO apreciaza că o asemenea atitudine este o dovadă de iresponsabilitate faţă de problemele grave cu care ne confruntăm în asigurarea dezvoltarii economice si sociale, a reformelor de natura sa asigure respectul pentru drepturile si libertatile cetatenilor.

Acţiunea pragmatică, sobră, care trebuie să caracterizeze actul managerial din administraţie la toate nivelele, este înlocuită de o obsedantă dorinţă de „ieşire la rampă”. Care mai de care face eforturi nu să rezolve problemele funcţiei pe care o ocupă, ci „să se vadă”. D-l Bodu putea să aplice măsuri eficiente de fiscalizare a cluburilor de footbal şi a altor evazionişti, fără să se dea în spectacol cu invective, somaţii şi ameninţări la TV şi în presă, urmate de… nimic. Eficienţă ZERO. Procedeul copiază pe cel al Rovanei Plumb, fosta sefa a autoritatii de protectie a consumatorilor, care facea toate descinderile „in direct”, pe timpul emisiunilor de stiri de la TVR1, sa se vada si in teritoriu.

Ministrul agriculturii putea să ia, împreună cu instituţiile abilitate, măsuri de punere sub control şi protecţie faţă de gripa aviară, fără să transforme toate acestea într-o psihoză, o adevărată isterie, într-un fel de „pod de la Mărăcineni al epizootiilor”. Chiar şi mult trâmbiţata reformă a justiţiei, în care apreciem eforturile făcute de ministrul de resort dar nu putem să nu relevăm că schimbarea legii Consiliului Superior al Magistraturii n-a influenţat cu nimic compoziţia politizată a acestuia. Ca dovadă, reprezentanţii Societăţii Civile din CSM sunt două persoane care n-au lucrat nici odată într-o Organizaţie Neguvernamentală, desi legea impune 5 ani de experienţa în domeniul Societăţii Civile pentru aceşti reprezentanţi.

Uneori, dorinţa de „a fi văzut” capătă forme groteşti. Cum altfel putem caracteriza inaugurarea cu mare pompă de către ministrul apărării, în faţa Palatului Cercului Militar Naţional din Bucureşti – evident din meschine interese electorale – a unui ceas cu A Mai Rămas (AMR) până la desfiinţarea serviciului militar obligatoriu, după obiceiul răcanilor neinstruiti şi needucaţi? Se răsucesc în mormânt ofiţerii care au contribuit la construcţia acestei clădiri monumentale, emblemă a onoarei militare şi a slujirii ţării până la sacrificiul vieţii de către militarii în termen care continue să fie baza de recrutare pentru majoritatea armatelor NATO. OADO consideră că această ciudăţenie ar trebui demolată. Chiar ne întrebăm de ce organizaţiile de veterani de război, asociaţiile cadrelor în rezervă şi retragere nu au protestat faţă de această profanare a ideii de servire a ţării sub drapel. 

Sau admonestarea publică, lipsită de temei, de către acelaşi ministru, a şefului Statului General, comandantul armatei, care atrăgea atenţia în deplină cunostinţă de cauză, asupra carenţei resurselor bugetare necesare îndeplinirii obligaţiilor asumate în cadrul Aliantei Nord-Atlantice. Lucru firesc în orice democraţie. Bine că a fost obligat să renunţe la aplicarea acestei ameninţării. Este o conditie de bun simt elementar ca miniştrii care asigura Controlul politic civil democratic asupra armatei să înţeleagă că Şeful Statului Major General nu este un fel de planton la uşa lor, pe care-l schimbă cand postesc.

OADO susţine menţinerea în funcţie a şefului SMG, generalul Bădălan, militar de carieră cu o bună prestaţie în fruntea armatei.               

În condiţiile atmosferei politice tensionate de care vorbeam mai sus, ne întrebăm: cine se mai preocupă ca în programele în derulare să fie avute în vedere şi drepturile cetăţenilor, ale celor cărora li s-au făcut promisiuni în campaniile elctorale? Nu sunt şi nu vor fi acestea programe care ţin seamă de te miri ce, dar în nici un caz de drepturile omului?   

2. Poziţia OADO faţă de „punctele calde şi reci” ale Raportului de monitorizare al Comisiei Europene.

Raportul de monitorizare al Comisiei Europene dă undă verde pentru realizarea criteriilor politice şi a economiei funcţionale de piaţă, dar atenţionează asupra justiţiei şi concurenţei, menţinând corupţia, securizarea frontierelor, poluarea industrială, achiziţiile publice, protecţia dreptului intelectual şi capacitatea absorbţiei de fonduri comunitare ca domenii „protar” pentru îndeplinirea obligaţiilor din Acordul de aderare la UE şi evitarea activării clauzei de salvgardare.

Nr întrebăm, dacă un pod a necesitat atâta concentrare de prezenţe ale demnitarilor de la vârf – 15 vizite ale preşedintelui – de câte guverne avem nevoie ca să urnim obiective ca cele din programul şi contractele de autostrăzi, de securizare a frontierelor - blocate poate pe drept, pentru revederea clauzelor, dar întrerupte nejustificat de mult şi fără urmări transparente. Un fel de mimare a luptei cu corupţia, ca şi în cazul verificării privatizărilor oneroase, mai ales a unor capacităţi ca ROMTELECOM, ARO, SIDEX, PETROM ş.a., neurmate de măsuri punitive şi recuperatorii – cum au procedat operativ vecinii noştri. 

Ne mai întrebăm: de ce am privatizat odată cu PETROM şi resursele naturale strategice ale ţării iar cei vinovaţi de lipsa de transparenţă a contractelor încheiate se plimbă nestingheriţi şi ne aruncă praf în ochi cu nişte reduceri iluzorii de preţuri la carburanţii de la pompă. ? De ce n-am curăţit noi SIDEXUL de căpuşi, ca să-l facem profitabil? Pentru că profitorii căpuşari erau „imunizaţi” prin Parlamentul alcătuit cu votul pe liste de sponsori de partid cu bani furaţi „legal” din avutul naţional, ca să ocupe locuri protejate în fotolii din piele de Cordoba plătită cu pieile jupuite de pe cei care trăiesc la limita minimei subzistenţe.

De ce privatizăm  BCR dacă a avut profit ? Pentru ca profitul să intre în buzunarele altora, uneori firme de stat din UE, nu private. Cu ce să se mai asigure un trai decent românului? De ce mari specialişti, cetăţeni români pregăţi cu cheltuială în ţară muncesc cu succes   în alte ţări unde sunt apreciaţi şi nu le asigurăm locuri de muncă în ţară, în chiar capacităţile pe care le vindem pe nimic altora, care-şi aduc proprii manageri? Avem sentimentul – care pare a fi certitudine - că aceste privatizări sunt un fel de mită pentru cei din UE ca să treacă cu vederea lipsa de performanţă a politicienilor incapabili aşezaţi în fruntea autorităţilor publice de la toate nivelurile, care neavând capacitatea de a gestiona îndeplinirea criteriilor de aderare, „cumpără” susţinerea din partea acestora, aburindu-ne pe noi cu minciuna „aşa cere Uniunea Europeană”.

Ne mai întrebăm: ce şanse avem să eradicăm corupţia prin acţiunea instituţiilor specializate nou înfiinţate, a ministerului public, instanţelor şi să asigurăm o justiţie credibilă,  dacă peste o sută două zeci de jurişti sunt colaboratori dovediţi ai fostei securităţi.

3. În legătură cu îndeplinirea criteriilor de aderare, pe baza constatărilor echipelor de comisari OADO care au efectuat vizite recente de informare documentare în trei judeţe, atragem atenţia asupra situaţiei inadmisibile din majoritatea aresturilor – de fapt camere de reţinere – ale Poliţiilor.

Situate - contrar normelor europene - la subsolurile clădirilor, fără lumină naturală suficientă, cu VC-uri turceşti în camerele de detenţie, un fel de găuri în podea fără cabină sau alt sistem de compartimentare. Dorim să fie clar: privarea de libertate în condiţiile legii este una şi este justificată de faptele celor reţinuţi, dar încălcarea demnităţii umane este cu totul altceva. Cu un asemenea sistem nu putem avea acces în UE.                     

4. Activităţii viitoare:

·         Monitorizarea alegerilor din Azerbaijan.

·         Continuarea vizitelor de informare ăn judeţele Alba şi Sibiu.

·         Obţinerea Statutului de ONG participativ la UE