Nr.2100/28.09.2005

CONFERINŢĂ DE PRESĂ

PE LUNA SEPTEMBRIE 2005

TEMA: TEROAREA DESTABILIZĂRII CONSTITUŢIONALE

1. Drepturile omului în confruntarea cu dezastrele produse de stihiile naturii.
2. Responsabilitatea clasei politice faţă de cetăţenii aflaţi în situaţii critice şi unele acţiuni destabilizatoare şi păguboase ale acesteia.
3. Propunerile Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului.

1. Drepturile omului în confruntarea cu dezastrul produs de stihiile naturii.

Dezastrele reprezintă unul din inamicii cei mai agresivi şi imprevizibili asupra drepturilor omului. Acest lucru este demonstrat de efectele şi urmările negative asupra fiinţelor umane pe care le-au avut dezastrele de-a lungul timpului. Este suficient să ne amintim câteva dezastre majore dintre cele mai recente, cum au fost: tsunami-ul din decembrie 2004 din Marea Indiei, uraganele Katrina şi Rita care au lovit în august şi septembrie 2005  statele americane din Golful Mexic şi incendiile în masă izbucnite în vara acestui an în pădurile Portugaliei.

Pe teritoriul României, începând din aprilie a.c., cele şase valuri de inundaţii catastrofale au afectat multe comunităţi umane din aproape toate judeţele, precum şi din municipiul Bucureşti.

În comunicatele autorităţilor apar frecvent date seci privind pierderile de vieţi omeneşti înregistrate în urma inundaţiilor care, cumulate, depăşesc 75 de persoane, la care se adaugă şi persoanele dispărute. Acestea sunt pierderi ireparababile. Totodată, sunt multe persoane a căror integritate fizică şi psihică a fost afectată. Oare pentru aceste victime nu răspunde nimeni? Garantarea acestor drepturi, enunţată la art.22 alin(1) din Constituţia României, pentru victimele respective, este numai o vorbă „în vânt” sau „în ploaie”.

Potrivit Constituţiei României, pedeapsa cu moartea este interzisă, iar în Codul Penal, crimele şi delictele contra vieţii persoanei, integrităţii corporale şi sănătăţii fiinţelor umane sunt sever sancţionate, pedepsele fiind situate imediat după genocid şi alte crime contra umanităţii.

                Victimele inundaţiilor sunt plânse de familii, rude, prieteni, de mass-media şi de unele componente ale societăţii civile. Unii dintre cei vinovaţi caută cauze şi împrejurări justificative. Alţii încearcă să preîntâmpine astfel de drame. Sunt însă şi unii care nu evocă nici propria răspundere morală, ci din contră, îşi inventează preocupări care n-au nici o legătură cu situaţia dramatică din zonele sinistrate.

                Cum putem să ne explicăm deficienţele frecvent semnalate în asigurarea supravieţuirii sinistraţilor, îndeosebi legate de apa potabilă, hrană şi de condiţiile improprii de cazare. Grav este faptul că foarte mulţi sinistraţi, o mare parte din ei având acest statut de 5-6 luni, nu mai au nici o speranţă că la iarnă vor avea un spaţiu de locuit încălzit şi protejat împotriva intemperiilor. Promisiunile şi angajamentele unor autorităţi se pare că au fost luate de ape.

                O altă problemă asupra căreia dorim să atragem atenţia este cea a realizării condiţiilor pentru ca sinistraţii să poată dobândi un venit rezonabil, obţinut prin muncă de cei apţi, care să le permită asigurarea dreptului la un nivel de trai decent şi demn în situaţia excepţională în care se află familiile lor.

2. Responsabilitatea clasei politice faţă de cetăţenii români aflaţi în situaţii critice şi unele acţiuni destabilizatoare şi păguboase ale acesteia.

Responsabilitatea clasei politice din fiecare ţară faţă de cetăţeni este o obligaţie majoră şi permanentă, stipulată în Constituţii, tratate şi acorduri internaţionale şi regionale.

                România, ţară în curs de aderare la Uniunea Europeană, conform angajamentelor asumate prin Tratatul de aderare, trebuie să îndeplinească într-o perioadă scurtă, o serie de cerinţe strict necesare în procesul de integrare europeană.

                Îndeplinirea acestor cerinţe va permite României ca în cadrul Uniunii Europene să participe la realizarea scopului Uniunii care este de a promova pacea, valorile sale, adică respectarea demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, celorlalte drepturi ale omului, precum şi respectarea statului de drept, în vederea asigurării bunăstării popoarelor sale, oferind astfel, cetăţenilor europeni un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.

                Observând evoluţia situaţiei din România şi constatând lipsa de preocupare efectivă a clasei politice româneşti manifestată în ultimele luni pentru îndeplinirea cerinţelor de integrare, O.A.D.O. este îngrijorată de prezentul şi viitorul apropiat al cetăţenilor români.

                Percepţia de instabilitate politică, de lipsă de seriozitate, de preocupări minore sau chiar ilare ale unor componente ale clasei politice româneşti, de guvernare ad-hoc, incoerentă, difuză şi incapabilă să gestioneze multe probleme majore, creează în rândul populaţiei, dar şi în cadrul organismelor şi popoarelor europene, sentimente şi convingeri că, clasa politică din România nu dovedeşte capabilitatea necesară integrării europene.

                Aşa de exemplu, valorile democratice sunt compromise de acţiuni şi preocupări fără nici o eficienţă asupra bunăstării românilor, cum sunt:

-          discuţiile interminabile despre alegerile parlamentare anticipate, care vor fi organizate probabil, după 1 ianuarie 2007.

-          remanieri guvernamentale formale după evaluări prelungite şi neterminate;

-          Parlament unicameral sau bicameral cu efective restrânse cu clase de senatori şi de deputaţi separate, dar cu activităţi şi aparate administrative paralele;

-          vot uninominal, dar pe liste de partid;

-          Referendum, înainte sau după aderare;

-          schimbarea preşedinţilor celor două Camere  şi a preşedinţilor consiliilor judeţene printr-o procedură ce nu se mai termină şi cu o eficienţă îndoielnică;

-          hotărâri adoptate de conducerile coaliţiei sau alianţei fără sorţi de izbândă în legislativ;

-          greva parlamentară, cu leafa întreagă la care pot subscrie şi euroobservatorii români la Parlamentul European, menţinându-şi indemnizaţiile consistente;

-          violenţe fizice şi de limbaj între parlamentari în plenul Camerei Deputaţilor.

La acestea se adaugă şi unele aspecte ce privesc puterea executivă, şi care, de asemenea, neliniştesc sau chiar înfurie pe mulţi cetăţeni, cum sunt:

-          şedinţe ale Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă conduse simultan de Preşedintele României, Primul-Ministru şi de preşedintele de drept al Comitetului, ministrul administraţiei şi internelor;

-          vizitele informale dese şi propagandistice la podul de la Mărăcineni efectuate de şeful statului, unele împreună cu Primul ministru;

-          luarea unor măsuri pe timpul inundaţiilor care au acoperire legală numai în cazul declarării „stării de urgenţă”. Aşa de exemplu, dislocarea în zone sinistrate a militarilor reveniţi recent din Irak, a celor din regimentul de gardă şi a luptătorilor SRI şi SPP a indus în rândul opiniei publice sentimentul de nesiguranţă şi de mirare. Oare în România nu mai sunt alte forţe militare care în caz de dezastre pot acorda sprijin serviciilor pentru situaţii de urgenţă şi celorlalte forţe complementare de ordine publică?

-          utilizarea unei escadrile de elicoptere pentru deplasarea duminică 25 septembrie a unor miniştrii să coordoneze operaţiunile de protecţie împotriva inundaţiilor pe cursul râului Ialomiţa, pe care urma să se producă o viitură. Nu era suficient un singur elicopter?

Reiterând aspectele de mai sus, orice cetăţean îşi poate da seama că:

-          Parlamentul nu funcţionează normal şi că nu îşi îndeplineşte menirea legislativă şi de control al puterii executive;

-          Preşedintele României îşi excede unele prerogative, abuzează de ele în unele situaţii;

-          Guvernul funcţionează ca un mecanism înfrânat şi nu respectă programul de guvernare, promisiunile electorale şi cele făcute ulterior;

-          progresele economice şi sociale ale noii guvernări sunt invizibile în rândul populaţiei.

În toată această perioadă, în mii de comunităţi şi sute de mii de sinistraţi nu au asigurate condiţiile minime de supravieţuire. Deşi se află în pragul sezonului rece ei sunt neprotejaţi împotriva vitregiilor naturii.

Ca orice cetăţean român de rând, care nu face parte din clasa politică, şi membrii OADO îşi pun unele întrebări:

-          de ce clasa politică nu-şi îndeplineşte îndatoririle şi obligaţiile cu care a fost investită?

-          de ce veniturile clasei politice cresc dacă aceasta nu munceşte?

-          de ce în statul de drept, drepturile cetăţenilor nu sunt asigurate, ci din contră sunt încălcate cu bunăştiinţă de către autorităţi?

-          de ce se face discriminare în aplicarea Constituţiei României? Când este vorba de drepturile clasei politice se aplică chiar în exces, iar când trebuie acordate drepturile cetăţenilor, îndeosebi celor aflaţi în situaţii critice, se motivează lipsa resurselor.

Analizând aceste probleme, considerăm că ele sunt generate de unele tare menţinute , iar altele introduse în ultimii ani, în organizarea instituţională şi în sistemul legislativ, dintre care dorim să reiterăm următoarele:

-          adoptarea sistemului republican semiprezidenţial, adică al jumătăţilor de măsură, fără delimitări exacte de putere. Acest sistem struţo-cămilă cu două cocoaşe nu se prea găseşte în ţările UE. Exagerările vizibile în exercitarea puterii sunt mai pronunţate în acest an. Elocventă este relaţia dintre cele două puteri executive: Preşedintele României şi şeful guvernului.

-          existenţa a două Camere în Parlamentul României, ale căror competenţe nu au reuşit să le disjungă complet şi complementarizeze nici Constituţia revizuită în 2003. Totodată, numărul de parlamentari este exagerat de mare în raport cu numărul de locuitori, dar mai ales în raport cu numărul românilor care lucrează şi îşi aduc contribuţia la produsul intern. Numărul parlamentarilor români este egal cu cel al parlamentarilor Statelor Unite ale Americii, care are o populaţie de 14 ori mai mare. De altfel, cele două Camere funcţionează pe baza unor regulamente declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională a României. Priorităţile efective ale parlamentarilor sunt diferite de cele ale alegătorilor, comunităţilor şi interesului naţional. Totodată, trebuie să ţinem seama şi de faptul că, un volum important al activităţii legislative este acoperit de Parlamentul European şi Consiliul de Miniştri al U.E.

-          rezultatele nesemnificative obţinute în reforma justiţiei şi în reforma administraţiei publice. Acţiunile întreprinse au fost bazate îndeosebi pe schimbarea echipelor de factori decizionali, invocând „managementul defectuos” şi mascând nereuşit coloratura politică şi lipsa de profesionalism a celor noi. Asupra mecanismelor de funcţionare internă nu s-a intervenit eficient. Rezultatele se văd: corupţia şi crima organizată înfloresc, piaţa drogurilor s-a extins, procesele la CEDO se înmulţesc: marii „rechini” zburdă atât în ţară cât şi în lume, emiterea actelor de identitate, paşapoartelor, permiselor de conducere este prost gestionată şi în defavoarea cetăţenilor.

4. Propunerile Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului

Având în vedere cele prezentate anterior, Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului – O.A.D.O. – care reuneşte peste 6500 de membri, supune atenţiei autorităţilor şi opiniei publice următoarele:

• reînnoieşte Apelul pentru continuarea reformelor  adresat la mijlocul lunii septembrie a.c. componentelor clasei politice româneşti în vederea integrării României în Uniunea Europeană;
• reducerea la jumătate a numărului de parlamentari din Senat şi Camera Deputaţilor înainte de modificarea Constituţiei în contextul modificărilor regulamentelor de organizare şi funcţionare a celor două Camere;
• declanşarea procedurilor pentru revizuirea Constituţiei României şi modificarea prevederilor care afectează organizarea şi funcţionarea statului de drept modern în cadrul Uniunii Europene. În acest sens, OADO susţine:
• trecerea la o republică parlamentară; Este momentul ca Preşedintele României să nu mai fie urmaşul Secretarului General al partidului conducător şi al preşedintelui atotputernic;
• crearea unui Parlament suplu, flexibil şi lucrativ, de preferinţă unicameral;
• statuarea locului şi rolului societăţii civile, fără de care nu se poate afirma că există şi funcţionează statul de drept;
• exercitarea practică a funcţiei de control a Parlamentului asupra întregii puteri executive, înţelegând toate centrele şi componentele acestora. Considerăm că se impune implicarea urgentă a Parlamentului în verificarea şi evaluarea modului cum s-au gestionat situaţiile create de inundaţiile catastrofale din acest an, precum şi privind măsurile preventive în cazul unui cutremur major. Remarcăm faptul că inundaţiile au identificat şi diagnosticat cu exactitate hibele şi neajunsurile în realizarea măsurilor de protecţie, relevând situaţia reală şi necosmetizată, ceea ce nu au făcut multiplele controale şi analize formale şi optimiste;
• renunţarea la vizitele costisitoare de pe unele şantiere sau în zonele de refacere şi reabilitare post dezastre. Aşa de exemplu, ca soluţie alternativă, propunem ca la podul de la Mărăcineni să se instaleze un sistem de camere video care să transmită permanent situaţia pe ecranele din cabinetele Preşedintelui României şi primului ministru. Ne oferim să participăm la finanţarea sistemului.

În încheiere, dorim ca reformele în toate domeniile să fie de substanţă, să disponibilizeze şi să economisească resurse, astfel încât să beneficieze întreaga populaţie a României. Opinăm ca „taxa de viciu” preconizată pe alcool şi ţigări şi plătită de mulţi şi săraci, poate fi înlocuită cu „taxa de indolenţă” care ar trebui reţinută din lefurile şi stimulentele grase ale clasei politice primite pentru neîndeplinirea îndatoririlor ce îi revin şi a promisiunilor făcute. Poate aşa se însănătoşeşte clasa politică şi se suplimentează resursele pentru sănătatea contribuabililor.

În ceea ce priveşte activitatea Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în luna septembrie a.c., vă informăm că efectuăm vizite de informare, evaluare şi monitorizare a respectării drepturilor omului la autorităţile locale şi serviciile publice deconcentrate din judeţul Gorj.

În luna octombrie vom efectua astfel de acţiuni în judeţele Dolj şi Braşov.

Vă mulţumim pentru atenţie.