CONSTITUŢIA ROMÂNIEI

2003

TITLUL I

PRINCIPII GENERALE

Statul român

„Articolul 1.1. România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.”

„Articolul 1.2. Forma de guvernământ a statului român este republica.”

„Articolul 1.3. România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

„Articolul 1.4. Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.”

„Articolul 1.5. În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”

Suveranitatea

„Articolul 2.1. Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.”

„Articolul 2.2. Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.”

Teritoriul

„Articolul 3.1. Teritoriul României este inalienabil.”

„Articolul 3.2. Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.”

„Articolul 3.3. Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.”

„Articolul 3.4. Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.”

Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni

„Articolul 4.1. Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.”

„Articolul 4.2. România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.”

Cetăţenia

„Articolul 5.1. Cetăţenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică.”

„Articolul 5.2. Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere.”

Dreptul la identitate

„Articolul 6.1. Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.”

„Articolul 6.2. Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.”

Românii din străinătate

„Articolul 7. Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei  statului ai cărui cetăţeni sunt.”

Pluralismul şi partidele politice

„Articolul 8.1. Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.”

„Articolul 8.2. Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.”

Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale

„Articolul 9. Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.”

Relaţii internaţionale

„Articolul 10. România întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme  general admise ale dreptului internaţional.”

Dreptul internaţional şi dreptul intern

„Articolul 11.1. Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.”

„Articolul 11.2. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”

„Articolul 11.3. În cazul în care  un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei.”

Simboluri naţionale

„Articolul 12.1. Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.”

„Articolul 12.2. Ziua naţională a României este 1 Decembrie.”

„Articolul 12.3. Imnul naţional al României este „Deşteaptă-te române”.

„Articolul 12.4. Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.”

Limba oficială

„Articolul 13. În România, limba oficială este limba română.”

Capitala

„Articolul 14. Capitala României este Municipiul Bucureşti.”

TITLUL II

DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE

CAPITOLUL I

Dispoziţii comune

Universalitatea

„Articolul 15.1. Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.”

„Articolul 15.2. Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”

Egalitatea în drepturi

„Articolul 16.1. Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”

„Articolul 16.2. Nimeni nu este mai presus de lege.”

„Articolul 16.3. Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi. ”

„Articolul 16.4. În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.”

Cetăţenii români în străinătate

„Articolul 17. Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.”

Cetăţenii străini şi apatrizii

„Articolul 18.1. Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi.”

„Articolul 18.2. Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.”

Extrădarea şi expulzarea

„Articolul 19.1. Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.”

„Articolul 19.2. Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.”

„Articolul 19.3. Cetăţenii străni şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.”

„Articolul 19.4. Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.”

Tratatele internaţionale privind drepturile omului

 „Articolul 20.1. Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.”

„Articolul 20.2. Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.

Accesul liber la justiţie

„Articolul 21.1. Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.”

„Articolul 21.2. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”

„Articolul 21.3. Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.”

„Articolul 21.4. Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.”

CAPITOLUL II

Drepturile şi libertăţile fundamentale

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

„Articolul 22.1. Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.”

„Articolul 22.2. Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.”

„Articolul 22.3. Pedeapsa cu moartea este interzisă.”

Libertatea individuală

„Articolul 23.1. Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.”

„Articolul 23.2. Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura  prevăzute de lege.”

„Articolul 23.3. Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.”

„Articolul 23.4. Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.”

„Articolul 23.5. În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.”

„Articolul 23.6. În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.”

„Articolul 23.7. Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.”

„Articolul 23.8. Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.”

„Articolul 23.9. Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.”

„Articolul 23.10. Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.”

 „Articolul 23.11. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.”

„Articolul 23.12. Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.”

„Articolul 23.13. Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.”

Dreptul la apărare

„Articolul 24.1. Dreptul la apărare este garantat.”

„Articolul 24.2.  În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”

Libera circulaţie

„Articolul 25.1. Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.”

„Articolul 25.2. Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate, din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.”

Viaţa intimă, familială şi privată

„Articolul 26.1. Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată .”

„Articolul 26.2. Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.”

Inviolabilitatea domiciliului

„Articolul 27.1. Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.”

„Articolul 27.2. De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii:

1. executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
2. înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
3. apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;
4. prevenirea răspândirii unei epidemii.

„Articolul 27.3. Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege.”

„Articolul 27.4. Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante.”

Secretul corespondenţei

„Articolul 28. Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”.

Libertatea conştiinţei

„Articolul 29.1. Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.”

„Articolul 29.2. Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.”

„Articolul 29.3. Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiie legii.”

„Articolul 29.4. În relaţiile dintre culte sunt interzise oricare forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.”

„Articolul 29.5. Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.”

„Articolul 29.6. Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.”

Libertatea de exprimare

„Articolul 30.1. Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.”

„Articolul 30.2. Cenzura de orice fel este interzisă.”

„Articolul 30.3. Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.”

„Articolul 30.4. Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.”

„Articolul 30.5. Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.”

„Articolul 30.6. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.”

„Articolul 30.7. Sunt interzise de lege, defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.”

„Articolul 30.8. Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.”

Dreptul la informaţie

„Articolul 31.1. Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.”

„Articolul 31.2. Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra  problemelor de interes personal.”

„Articolul 31.3. Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.”

„Articolul 31.4. Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.”

„Articolul 31.5. Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.”

Dreptul la învăţătură

„Articolul 32.1. Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum