CRIZA ECONOMICĂ FINANCIARĂ MONDIALĂ ŞI DREPTURILE FUNDAMENTALE

ALE OMULUI ÎN MARE CRIZĂ

Analist Politic

prof. univ.dr. Florentin Scaletchi

PRESEDINTE FONDATOR OADO

Ce înseamnă criză economică financiară, înseamnă un colaps financiar din care lipsesc banii, din bănci, bănci, care i-a distribuit şi gestionat greşit.

Lipsa banilor şi a finanţărilor, înăbuşesc dezvoltarea dar şi cererea.

Lipsa cererii, determină o scădere evidentă a ofertei. Într-o economie de piaţă capitalistă nimeni nu-şi permite să producă marfă pe stoc. Criza economico financiară determină îngheţarea oricăror investiţii şi inevitabil desfinţarea a nenumăratelor locuri de muncă.

Un şomaj crescut, duce inevitabil la o stare certă de sărăcie şi prosperitate, care degenerează de cele mai multe ori în manifestări stradale, greve şi convulsii sociale.

Plătitorii de taxe şi impozite sociale vor fi din ce în ce mai puţine iar bugetul va suferii întratât încât nu va mai reuşi să-şi plătească pensiile dar nici salariile şi obligaţiile interne şi externe statale.

Lipsa resurselor minime de subzistenţă, va determina proliferarea infracţiunilor specifice acestui fenomen al sărăciei.

Atacuri la case de schimb, la bănci, la locuinţe cu presupuse resurse materiale,dar  şi violenţele, vor face parte din cotidianul nostru, indiferent cât de vigilenţi vom fii, indiferent cât de mult vom înăsprii pedepsele pentru astfel de infracţiuni şi indiferent de câţi de mulţi poliţişti şi jandarmi mai angajăm, indiferent câţi, vom trimite în stradă, ca factor de demobilizare a infractorilor.

Sărăcia şi foamea e mai rea ca orice pe lume.

Se pare că ne aflăm într-un moment de cotitură în mersul înainte al lumii, cu o hiperglobalizare, un poliţist mondial în persoana SUA, cu multiple conflicte regionale, cu ameninţări de terorism care mai de care mai perverse, cu state dispune la producerea bombei atomice cu care să ameninţe statele care îi deranjează, cu o concentrare fără seamă a resurselor de hidrocărbuni şi de gaze naturale, în anumite zone ale lumii şi în mâna unor persoane care ori o folosesc ca armă politică, ori prin acumulare de capital, îşi permit declaraţii belicoase şi tind să ameninţe stabilitatea şi ordinea acestei lumi, prin eventuale acte teroriste, dar şi cu o Rusie nostalgică faţă de perioada războiului rece, şi a zonelor de influenţă pe care le deţinea, cu dorinţa fermă de a-şi recăpăta locul de lider mondial, prin exploatarea la maxim a potenţialelor de care dispun resursele materiale, naturale şi politice.

Criza din SUA, devintă  în scurt timp criza întregii lumi este o criză pe care, numai puţini analişti de talie mondială, au sesizat că este forţată şi artificială în lupta de tip nou, pentru schimbarea sursei de energie a planetei.

În cele mai optimiste evaluări, sursa de hidrocarburi va mai ajunge omenirii între 50 şi 100 de ani, şi evident că acest lucru începe să îngrijoreze pe oameni responsabili din ţările dezvoltate ale lumii.

Rezolvarea nu poate fi găsită decât în schimbarea surselor de produs energia.

Lucrurile nu sunt foarte simple dacă ne gândim şi admitem că încă există ţări şi lumi de mâna a doua şi a treia, şi că un sistem energetic global bazat pe hidrocarburi a determinat înfiinţarea de industrii şi servicii pe orizontală şi verticală care înseamnă 2,5 miliarde de locuri de muncă, la o populaţie la nivel planetar de 6 miliarde.

Faptul că deţinătorii de hidrocarburi, în mare parte sunt şi fieful proliferării terorismului, e un alt motiv de îngrijorare pentru omenire, şi pentru cei care astăzi conduc lumea.

Se pot lua decizii revoluţionare şi schimbări majore, numai în perioade de crize majore. Ele produc convulsii sociale, dar şi lucruri noi precum schimbări radicale şi uneori fundamentale pentru  omenire.

SUA care este singurul exportator de inflaţie din lume, ar putea asana criza imediat, producând dezastre economico-financiare în alte zone geografice, dar nu ăsta îi este scopul. Decretul semnat de noul preşedinte Barak Obama, prin care se dispune înlocuirea a o parte din surse de energie, dă valenţe adevăratei crize şi răspunde la nenumăratele întrebări pe care şi le pune lumea, analiştii politici, istoricii.

Dar toate aceste schimbări, atitudini şi crize, lovesc mortal esenţa Drepturilor Fundamentale ale Omului.

Momentul 11 septembrie 2001, al actului terorist din SUA, a schimbat radical, modul în care trebuie abordată problematica deloc uşoară a drepturilor fiinţei umane în lume. A dispărut dreptul la intimitate şi viaţă personală.

Alte 2 momente grave din istoria Europei, de data asta, determinate tot de acte de terorism, la Milano şi la Londra au şocat lumea, şi au lovit în principiile de nezdruncinat ale Declaraţiei Drepturile Fundamentale ale Omului semnată la 10 decembrie 1948.

Orice criză, oricâd de lungă şi profundă e, afectează inevitabil drepturile fundamentale ale omului.

De la drept la viaţă, siguranţă şi securitatea fiinţei umane, la dreptul la un trai decent, şi până la dreptul la muncă şi odihnă, învăţământ şi sănătate, ca şi drepturi individuale toate suferă, unele chiar cronic.

Lipsa banilor, cu o economie în agonie, cu ministere şi instituţii mai degrabă preocupate de propia lor existenţă decât de rezolvarea încălcărilor grave ale drepturilor tuturor celor care li se adresează, cu o escaladare tot mai mare a actelor de tip terorist şi mafiot, drepturile fundamentale ale fiecărui cetăţean al acestei ţări nu vor avea decât de suferit profund.

Acest moment de criză mondială, probabil că va determina pe lângă măsuri economico-sociale anticriză şi o reformulare dar şi o rescriere a Declaraţiei Universale a Drepturilor Fundamentale ale Omului, pe considerente că omenirea în 60 de ani s-a schimbat, ca şi situaţia socioeconomică mondială, dar mult mai puţin însă fiinţa umană care poate că a început să-şi piardă din reflexul vigilenţei personale a verticalităţii şi demnităţii fireşti ei.

Orice redesenare a normelor după care trebuie să ne ducem existenţa, nu ne mai poate surprinde într-o lume plină de multe mistere care încă nu ne-au fost dezvăluite nouă muritorilor de rând.

DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI ÎN MARE CRIZĂ

O criză economico-financiară, globală este mai mult decât nocivă şi distrugătoare pentru întreaga planetă, cu afectarea gravă şi flagarantă a drepturilor fundamentale ale omului.

O criză economico-financiară, e mult mai puternică decât orice fenomen natural distrugător şi devastator, fie că vorbim de orice furtună, uragan, tsunami sau cutremur.

În timp ce toate aceste fenomene indiferent de puterea, amploarea şi durata lor, pot produce pagube, pot afecta drepturi fundamentale, chiar asupra vieţii câteodată, totuşi ele sunt punctuale şi mai mult sau mai puţin de scurtă durată, o criză majoră economico-financiară, afectează economia şi finanţele la nivel global statele pot schimba unele structuri, relaţii internaţionale, colaborări şi investiţii, strategii, ducând în final la sinergii de factură catastrofală.

Durata unei asemenea crize, nu poate fi niciodată evaluată cu certitudine, ci doar estimată, dar ce este sigur, e că se va manifesta pe o lungă perioadă de timp.

Mi-aş permite o analogie cu boala de diabet, care odată instalată, distruge tot. Demarează pe nesimţite şi fără să doară, atacând rând pe rând funcţiile vitale ale corpului uman.

Încet dar sigur, produce inevitabilul de cele mai multe ori, boli grave ireversibile, care micşorează longevitatea vieţii şi în final produc ceea ce nimeni nu-şi doreşte, moartea.

Diabetul, afectează grav funcţiile renale, circulaţia sanguină periferică, vederea, fragilizează degenerează şi chiar putrezeşte aproape totul în calea lui, de fapt în întregul corp. Colapsul e mai mult decât inevitabil.

Aşa şi criza economico-financiară, mogneşte şi roade în dreapta şi stânga, de multe ori, fără ca agenţii economici, dar şi bancherii să o bage în seamă.

Dintr-o dată brusc, apar sincope, prin dispariţia de lichidităţi din piaţă, drept urmare a unor politici economico-financiare aberante şi de cele mai multe ori riscante, ori negândite.

Pentru ţări a căror economii sunt stabile, consolidate, am zice un corp sănătos şi puternic, orice criză are efecte mai uşor de contracarat şi de trecut , având resurse multiple bugetare, şi posibilităţi de infuzie de lichidităţi. Pentru cele sărace sau cu economii fragile, nu există decât un singur verdict, dezastrul.

Cum nimic în lumea asta nu se face fără aportul esenţial al fiinţei umane, tot aşa şi consecinţele unor erori de aceiaş factură, vor fi suportate cu afectarea inevitabilă a propriilor drepturi. Cu alte cuvinte, ţările, societăţiile, cetăţenii, oamenii vor plăti şi vor suporta consecinţele propriilor greşeli.

Ce ar presupune până la urmă o criză în sfera drepturilor omului?

Cât de grav pot fi afectate drepturile fundamentale ale omului în asemenea condiţii vitrige?

E cert că, atunci când apar lipsurile de toate felurile, când economia scârţie din temelii, când băncile sunt lipsite de bani, de lichidităţi şi dispare cererea, fie că vorbim de sfera producţiei sau sfera serviciilor, dispar şi locuri de muncă, dispar sporuri, dispar primele, dispar stimulentele şi aşa dispar banii necesari hranei, consumabilelor, chiriilor, medicamentelor şi vacanţelor, iar viaţa în sinea ei se degradează.

Dacă nu sunt bani pentru a-ţi acoperii propria existenţă, de unde să mai ai resurse pentru ziare, cărţi, spectacole, teatru, muzică, sport, film etc.

Starea în care eşti obligat să te desfăşori să-ţi duci existenţa, va fi una de austeritate, care loveşte inevitabil în aproape toate drepturile fundamentale ale fiinţei umane.

Bunăoară, reexaminând fiecare drept fundamental aşa cum e el stipulat în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului vom constata, fără a greşi că toate drepturile adică cele 28 de drepturi fundamentale, sunt într-un fel sau altul afectate.

Luând aleatoriu, şi trecând la analiza câtorva din drepturile fiinţei umane vom sesiza următoarele:

1.      Dreptul la viaţă, un drept natural suprem, va fi afectat de lipsa de pace socială, de o delăsare şi demobilizare a forţelor care sunt puse să protejeze viaţa. Securitatea cetăţeanului, cu implicarea directă asupra protecţiei vieţii va fi din ce în ce mai precară.

2.      Dreptul la muncă şi securitate socială, va cunoaşte o curbă descendentă, în condiţiile în care tot mai multe fabrici şi uzine, societăţi comerciale pe acţiuni sau S.R.L-uri, vor închide porţile sau se vor desfinţa pur şi simplu ca urmare a falimentului.

Fără locuri de muncă, acest drept de care este inevitabil legat dreptul la un trai decent putem spune că e grav afectat.

Ar mai fi ceva, teama pierderi locurilor de muncă, determină oamenii să apeleze de cele mai multe ori la manifestări de stradă, la convulsii sociale, care uneori pot degenera în lupte stradale cu organele de ordine, cu consecinţe foarte periculoase pentru viaţă.

3.      Dreptul la sănătate, un drept garantat de constituţii, cel puţin la nivelul statelor civilizate, va avea de suferit fără o susţinere materială solidă a statului, mai ales în ţările unde sărăcia e la ea acasă.

Lipsa banilor, crează disconfort de a-ţi procura medicamentul necesar, câteodată indispensabil vieţii, în condiţiile în care nici statul numai oferă facilitatea medicamentelor gratuite sau compensate. Spitalele vor rămâne la fel de insalubre şi lipsite de posibilitatea de a se recondiţiona instrumentării şi aşa vechi, se va epuiza moral şi fizic, iar medicamentaţia  va lipsi cu desăvârşire. Va apare inevitabil şi un exod masiv de medici şi asistente către ţări care le va oferi un salariu indestulător unui trai decent şi nu unul la limita subzistenţei fără nici o perspectivă căci va fi şi îngheţat ca urmare a crizei.

4.      Dreptul la educaţie şi cultură, va fi de asemenea afectat. În condiţia în care oamenii vor avea bani tot mai puţini, confruntându-se cu lipsa unui loc de muncă, iar acei câţiva bani, să le ajunga să işi ia doar mancare, desigur vom asista cum mame cu mai mulţi copii se vor gândi pe care să-i trimită la şcoală şi pe care să-i ţină acasă. Starea de agitaţie, tensiune crescută şi nervozitatea accentuată a părinţilor, va fi transmisă inevitabilă şi copiilor, care vor suferii un adevarat şoc. Trauma părinţilor poate fi şi trauma copiilor, care nu mai de şcoala nu vor mai avea chef. Cartea, presa, întreaga mass-media, v-a suferi, v-a intra în colaps iar cercetarea v-a fi la pământ, ca urmare a crizei financiare severe.

            Încet, încet vor disparea sponsorii, va dispărea publicitatea şi odata cu ele şi trusturile de media.

5.      Justiţia şi aşa blamantă şi scăpată din canoanele bunului simţ, lipsită total de încrederea cetaţeanului, va da soluţii din ce în ce mai bizare şi de multe ori total netemeinice şi nelegale, pe care nici măcar nu se mai sinchisesc să le motiveze.

            George Bernard Show, spunea „ Dacă ce-a mai umilă persoană din ţară nu poate să pună în mişcare ce-a mai înaltă curte atunci Justiţia e o batjocora”.

            Ce-a fost până acum când mai exista o brumă de bani şi efectele crizei încă nu îşi arătaseră efectele, mai putem vorbi de o decenţă în actul de Justiţie, realizaţi totuşi cum v-a fi de acum încolo când banii nu vor mai fi.

            Cineva spunea că Justiţia costă. Închipuiţi-vă un proces de azi în care apare un apărator din oficiu şi care are o prestaţie mai mult decât lamentabilă, şi  penibilă, pe care să o înmulţiţi cu milioane de justiţiabili care vor apela la serviciile lor.

            Cât de mult v-a suferi actul de justiţie?

            Cât de multe soluţii bizare, jenante am spune, vor apărea. Nu vor mai beneficia de un proces echitabil decât numai cei cu mulţi bani, marea masă a oamenilor simpli, vor suferi cumplit într-o ţară în care democraţia v-a rămâne pentru mult timp un simplu deziderat.

DIRIJORUL !

De câte ori, ajung la un concert, fie că e vorba de unul simfonic de muzică uşoară sau de populară sau vizionez pe anumite canale TV, diverse concerte de mare audienţă, nu am putut să nu observ şi să nu apreciez, munca de loc uşoară, de mare atenţie şi de fineţe supremă, o aplicaţie de maestru şi de excelenţă în domeniul muzicii, a celuia care stăpâneşte în primul rând instrumentişti, prin unduirile de balerin experimentat făcute atât cu ambele mâini şi chiar cu trupul sau de pantomimă şi în al doilea rând sala, stadionul sau pe cel din faţa televizorului, care savurează la cote maxime momentul şi îl răspândeşte cu aplauze prelungite, „ DIRIJORUL „ .Cu cât el este mai bun, mai performant, mai sensibil, cu atât el va avea o audienţă mai mare, şi aplauze repetate.

Sensibilitatea acestui om, sunt o consecinţă a rafinităţii cu care apreciază fiecare sunet, de modul cum abordează fiecare notă muzicală fiecare solfegiu, fiecare partitură şi nu în ultimul rând fiecare concert.

Tot la fel e şi în politică, mai ales în ţări care nu cu mulţi ani în urmă s-au aflat în sfera de influenţă a U.R.S.S şi în forţele soviete, ţări care şi-au declarat formal independenţa, faţă de Rusia, unde de fiecare dată a apărut un dirijor, care şi-a pus în valoare toate calităţile şi abilităţile de care a dispus.

Acest dirijor al politicii poartă în cele mai multe ţări, numele de Preşedinte, în Republicile Prezidenţiale şi Prim Ministru în Republicile Parlamentare.

Fineţile, Sensibilităţile, Excesele, Muziciile, Rafinamentele şi Profesionalismul, au ţinut de personalitatea şi caracterul fiecărui personaj în parte.