PROF.UNIV.DR.

FLORENTIN SCALEŢCHI

Doamnelor şi Domnilor, parlamentari, distinşi reprezentanţi ai Ambasadelor, şi ai presei scrise şi audio-vizuale.

Doamnelor şi Domnilor membri ai O.A.D.O.

Stimaţi invitaţi, vă rog să-mi îngăduiţi, ca înainte de toate, să vă adresez un sincer „ bine a-ţi venit”, precum şi mulţumirile organizatorilor pentru că a-ţi onorat cu prezenţa domniilor voastre, dedicată socotim noi, analizării unei probleme de mare şi imediat interes pentru societatea românească şi anume Drepturile Omului, în proximitatea alegerilor prezidenţiale pe fondul unei crize dure, financiare, economice şi politică.

Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, şi-a reluat vechea colaborare cu partenerii săi de dialog şi acţiune sub cupola Parlamentului, în cadrul unui simpozion care, aşa cum v-am obişnuit îşi propune să dezbată o temă de mare interes public.

Facem acest simpozion împreună cu aceiaş neastâmpărată şi mereu activă, Comisia pentru drepturile Omului, Culte şi Problemele Minorităţilor Naţionale din Camera Deputaţilor, reprezentată aici de Preşedintele şi prietenul meu totodată, domnul Deputat Nicolae Păun, căruia îi mulţumesc pentru îndelunga şi buna colaborare.

Cu o oarecare mâhnire şi de ce nu tristeţe, OADO, chiar dacă puterea din ultimii 5 ani a înţeles să uite cel mai adesea de existenţa organizaţiei noastre chiar dacă este singura organizaţie neguvernamentală specializată, înfiinţată în aprilie 1990, care are ca scop promovarea principiilor Cartei ONU şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului în procesul de restaurare democratică şi de reforme economice şi sociale post-totalitare din România.

Organizaţia se manifestă activ atât în cadrul societăţii civile interne cît şi internaţionale, păstrând o permanentă legătură cu instituţiile Europene şi cu principalele organisme ONU implicate în promovarea drepturilor şi libertăţilor fiinţelor umane. Este institutie juridică de interes national şi utilitate publică,membru cu Statut Special Consultativ al ONU –ECOSOC-cu reprezentant permanent la New York ,Geneva şi Viena ,membru Participativ al Consiliului Europei,cu reprezentant permanent la Strasbourg şi Bruxell şi membru colectiv al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, invitând la consultări periodice pe care le are cu societatea civilă, doar anumite ONG-uri, de regulă cele care îi cântă în strună, nouă ne pasă de ceea ce se întâmplă în realitatea imediată, inclusiv de ceea ce se întâmplă în curtea Puterii. Dovadă însuşi subiectul pus astăzi în discuţie.

De ce acest subiect? Pentru că el a devenit foarte sensibil şi foarte important pentru cetăţenii acestei ţări. Nu ne e indiferent dacă, ne scade nivelul de trai, dacă drepturile noastre ne sunt călcate în picioare, dacă ne scad veniturile, dacă suntem respectaţi de către autorităţi, dacă putem beneficia de un sistem sănătos de învăţământ, de Justiţie, de muncă şi asigurări sociale şi nu în ultimul rând de dreptul lor legitim la apărarea sănătăţii.

OADO aşa cum v-a obişnuit de 20 de ani încoace a fost şi a rămas o voce nepărtinitoare a societăţii civile, singura putereîn faţa căreia ne închinăm este cea a legii şi singurul partid pentru care ne arătăm pe faţă simpatia este cel al drepturilor omului. Subiectul pe care îl propunem, ne priveşte pe toţi, are legătură cu viaţa fiecăruia dintre noi.

Trăim sau ar trebui să credem că trăim într-un stat de drept, asta trebuie să însemne un stat în care omul chiar are drepturi şi aceste drepturi chiar sunt respectate.

Dar există oare o legătură directă între aceste drepturi, respectarea lor, şi cel care candidează spre a fi ales, în înalta funcţie de Preşedinte al Statului Român, care odată ajuns pe acest jilţ, să lupte tocmai pentru ca noi toţi cei care ne dăm votul să beneficiem de ele? Sigur că da, nu avem nici cea mai mică îndoială în această privinţă.

Am simţit-o pe propria piele în ultimii 5 ani, când Curtea Constituţională, a dat dreptate de sute chiar mii de ori celora care s-au adresat ei, reclamând grave încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului.

Cu alegerea Preşedintelui nu se poate glumi, iar noi ca reprezentanţi ai societăţii civile, nu putem rămâne indiferenţi în nicio împrejurare în care se vorbeşte despre alegeri de acest gen.

Ca apărători ai drepturilor omului avem obligaţia morală să aşezăm sub lupă legătura dintre drepturile noastre şi cine este ales să lupte pentru respectarea lor.

Cu atât mai mult cu cât această relaţie poate funcţiona în defavoarea primelor, ci dimpotrivă pentru cei care se folosesc de pretextul bunelor relaţii cu Persoana Preşedintelui şi promovarea propriilor interese.

Şi cu atât mai repede pentru o ţară a UE, aflată pe picior de egalitate cu celelalte 26 semnatare a Tratatului de la Lisabona, şi în care societatea civilă şi drepturile omului, au acelaş tratament.

Tema pe care v-o propunem nu are la bază vreun moft intelectualist şi nu ţine nici de zona reveriei analitice. În altă ordine de idei, ea nu s-a născut în capul nostru, ci ne-a fost livrată de realitatea imediată.

Nu ne-am dus noi spre ea, ci a venit ea spre noi. Când spun noi, nu mă gândesc doar la cei de aici ci şi la cei invitaţi care au găsit să ne ignore fără a ne da măcar un semn al respectului faţă de subiect, dacă nu de noi, nici doar la cei care sunt actori direcţi, vizibili şi cei din umbră, reprezentanţi ai Societăţii Civile.

Spun noi, având în vedere întreaga societate.

Avem dreptul legitim, al 20 de ani de la ruperea de dictatură şi comunizm, cu mii de jerfe umane, să nu ne fie indiferent cine ne  va conduce destinele noastre şi ale copiilor noştrii, să ieşim îi piaţa publică şi să strigăm “ Vreau o altă realitate , o altă viaţă şi chiar o altă ţară, căci toate ţările UE sunt şi ale nostre, ca cetăţeni europeni.

De aceia considerăm că opiniile, ideiile, propunerile, observaţiile , criticile, dar mai ales soluţiile pe care le veţi avansa, spre a ştii pe cine şi de ce îl alegem, cum să îndepărtăm o eventuală fraudare a alegerilor, cum să respectăm drepturile omului în perioada de criză financiară, economică şi politică, în cadrul acestei dezbateri, vor permite decelarea soluţiilor practice, de natură să asigure succesul acestui demers, şi vor contribui la conturarea mai exactă a rolului şi obligaţiilor tuturor celorlalte segmente politico-sociale la realizarea scopului major pe care îl orim cu toţii, o integritate morală a factorilor politici şi a societăţii în general.

Ni se pare de deosebit interes, ca societatea civilă, societatea în general să ştie, cât de morală este persoana care vrea să ne conducă. De moralitatea acestei persoane, care ne vrea voturile depinde, moralitatea pe care o cere şi o va impune domnia sa clasei politice, de legalitatea şi corectitudinea activităţilor instituţiilor puterii, care într-o măsură hotărâtoare va determina succesul activităţilor de promovare, apărare şi garantare a drepturilor omului, de înlăturare a tuturor abuzurilor şi a încălcărilor cu care din păcate, încă ne confruntăm.

La acest simpozion, ca şi la celelalte care le-am tot organizat, nu ne-am propus ca toţi cei de aici să ne împărtăşească opiniile. Nici n-ar fi bine. Am detestat şi detestăm unanimitatea.

Trebuie să credem în democraţia conflictului de păreri şi de ideei.

Noi ne dorim un Preşedinte European, care să înţeleagă odată pentru totdeauna că societatea civilă, drepturile omului şi securitatea naţională lucrează fiecare în beneficiul celeilalte, că ele nu sunt şi nu trebuie să fie opozabile.

Exprimându-mi convingerea că dezbaterea noastră va îmbrăca forma unui schimb de idei de înaltă ţinută, cu accente practice eficiente, vă adresez invitaţia de a vă prezenta opiniile şi declar deschise lucrările simpozionului.

CONFERINŢA DE PRESĂ “OADO”

Data şi locul: 3 februarie 2006, ora 12.30, Sediul “OADO”

Tema: Verdictul în procesul sergentului american Christopher Van Goethem – Reacţia Societăţii Civile Româneşti exprimită de “OADO”.

            Am convocat această conferinţă de presă pentru a face cunoscut punctul de vedere şi intenţiile de acţiune ale Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului cu privire la verdictul pronunţat recent de o instanţa militară americană în procesul intentat sergentului de infanterie marină Christopher Van Goethem, acuzat pentru uciderea din culpă a muzicianului Teo Peter, la 5 decembrie 2004, în împrejurări care sunt de notorietate internaţională - deci nu mai insist asupra lor - şi care nu puteau să nu fie cunoscute de cei şapte juraţi şi de magistraţii militari americani care l-au judecat. De asemenea cu scopul iniţierii unei campanii de solidaritate în apărarea ideii de justiţie şi demnitate umană, încurajaţi fiind de reacţia extraordinară a presei române care şi de acestă dată a dat expresie indignării publice determinate de aberanta decizie în care uciderea din culpă a unui om este pedepsită ca o simplă abatere disciplinară.    

Aşa cum Dumneavoastră cunoaşteţi, “OADO” este o organizaţie care, pe baza activităţii desfăşurate peste 15 ani în slujba apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, atât în România - aflată în proces de restaurare democratică – cât şi în alte ţări membre ale Consiliului Europei şi OSCE, a primit în iunie 2005 onorantul Statut Consultativ Special al Consiliului Economic şi Social ECOSOC-ONU, ca şi Statutul Participativ al Uniunii Europene.

“OADO”, ca ONG reprezentativă a Societăţii civile din România se află în permanent contact cu importante organisme internaţionale de profil – Înaltele Comisariate ONU pentru drepturile omului, pentru refugiaţi şi pentru persoane disclocate de la Geneva, Comisia Europeană şi Adunarea parlamentară a UE, Curtea Europeană a Drepturilor Omului-CEDO, Secretariatul General NATO şi nu în ultimul rând cu Departamentul de Stat al SUA, cărora le transmite sistematic constatările şi rapoartele anuale de activitate asupra respectării drepturilor omului în România.

“OADO” consideră că modul în care s-a desfăşurat procesul, cu ignorarea  documentelor emise de autorităţile competente române – poliţie, procuratură, institut medico-legal - şi admiterea de către juraţi şi curte a unor susţineri aberante de maniera că nu s-au administrat suficiente probe că Teo Peter s-a aflat în taxiul accidentat, din care a fost descarcerat, că medicul legist care a efectuat autopsia n-ar fi cunoscut identitatea cadavrului etc constitue o încălcare a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, un afront la ideea de Justiţie. O dovadă că autorităţile şi instituţiile abilitate ale Statului Român – ca şi în cazul Bivolaru, Priplata ş.a. - nu au reacţionat oportun şi pragmatic timp de mai bine de un an şi nu sunt pregătite să-şi protejeze proprii cetăţeni ţi interese în faţa instanţelor străine.

Verdictul este, în egală măsură, o serioasă deteriorare a imaginii justiţiei americane în ochii opiniei publice româneşti, neobişnuită cu verdite ca cel din procesul notoriu al lui O.J. Simpson, în care fotbalistul american de culoare a fost achitat în procesul penal pentru uciderea soţiei sale albe, dar condamnat în procesul civil la despăgubiri acordate familiei acesteia. 

În legătură cu cele de mai sus, “OADO” va transmite un memoriu Departamentului de Stat al Statelor Unite, prin Ambasada Americană de la Bucureşti.

Vă mulţumesc!