SIMPOZION

DREPTURILE OMULUI ÎN PROXIMITATEA ALEGERILOR PREZIDENTIALE PE FONDUL UNEI PROFUNDE CRIZE ECONOMICO FINANCIARE SI POLITICE

BUCURESTI

02 NOIEMBRIE 2009

SALA DREPTURILOR OMULUI

PALATUL PARLAMENTULUI

PROGRAMUL

Simpozionului Cu Tema

„ Drepturile Omului În Proximitate Alegerilor Prezidenţiale Pe Fondul Unei Profunde Crize Economic Financiare Şi Politice”

Bucureşti, 02 Noiembrie 2009

„Faţă În Faţă Cu Candidaţii La Preşedinţie- Azi Candidat Mâine Preşedinte”

12.00-12.30

Primirea invitaţilor

Toţi candidaţii la preşedintie după cum urmează: dl. Candidat Traian Băsescu, dl. Candidat Mircea Geoană, dl. Candidat Sorin Oprescu, dl. Candidat Crin Antonescu, dl. Candidat Corneliu Vadim Tudor, dl. Candidat George Becali, dl. Candidat Kelemen Hunor

.

12.30-12.40

Deschiderea lucrărilor

Nicolae Păun – Deputat

Florentin Scaletchi- Preşedinte Fondator OADO

12.40-12.50

Ce propuneţi  şi ce doriţi să faceţi pentru următorul mandat de 5 ani în România, dacă veţi câştiga alegerile?

dl. Traian Băsescu- Preşedintele României

12.50-12.55

Ce viziuni pe termen scurt, mediu şi lung şi ce teme propuneţi pentru modernizarea statului de drept dacă veţi deveni Preşedintele României.

Cum vă gândiţi să rezolvaţi criza economico- financiară –politică?

dl. Mircea Geoană- Preşedintele Senatului României

12.55-13.00

Un candidat independent la preşedinţia României.

dl. Sorin Oprescu- Primarul General al României

13.00.13.05

Un preşedinte într-o ţară care are grave probleme financiare şi economice.

dl. Crin Antonescu- Senator, Preşedintele P.N.L

13.05-13.10

Şansele unui preşedinte fără susţinere parlamentară.

dl.  George Becali-Europarlamentar, Preşedinte P.N.G

13.10-13.15

De ce un Preşedinte justiţiar?

dl. Corneliu Vadim Tudor- Europarlamentar, Preşedinte P.R.M

13.15-13.20

Minorităţile naţionale o şansă pentru democraţie prin candidatul lor la preşedinţie.

dl. Kelemen Hunor- Preşedinte Executiv al U.D.M.R

13.20-13.25

De ce sunt aşa de importante alegerile prezidenţiale pentru România?

dl. Ion Iliescu – Fost Preşedinte al României

13.30-13.35

Ce miză au aceste alegeri prezidenţiale? Pe cine favorizează ele?

dl. Emil Constantinescu- Fost Preşedinte al României

13.35-13.40

Poate fi apelul de urgenţă 112, un factor demolcilizator pentru eventuale fraude la alegerile prezidenţiale?

dl. Director S.T.S Marcel Opriş

13.40-13.45

Ordonanţa nr. 95/2009 privind modificarea si completarea Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României – Document de mare impact pentru actualele alegeri prezidenţiale

dl.  Vasile Blaga- Ministru Interimar al Administraţiei şi Internelor

13.45-13.50

Implicarea Ministerului de Externe în desfăşurarea actualelor alegeri prezidenţiale

dl. Cătălin Predoiu- Ministru Interimar al Afacerilor Externe

13.50-13.55

Implicarea magistraţilor şi prezenţa lor în birourile electorale centrale şi locale de la nivelul întregii ţări.

Dna. Lidia Bărbulescu –Preşedinte I.C.C.J

13.55-14.00

Implicarea Jandarmeriei Române în acţiuni de ordine publică la nivel naţional în timpul alegerilor prezidenţiale

Dl. General Maior Olimpiador Antonescu- Inspector Sef al Jandarmeriei Române

14.00-14.05

Acţiuni de monitorizare şi control de către Poliţia Româna la nivelul Capitalei si al Inspectoratelor Judeţene pentru prevenirea unor eventuale acte de fraudare a alegerilor prezidenţiale- simularea unor eventuale scenarii.

dl. Chestor  Petre Tobă- Inspector General al I.G.P.R

14.05-14.10

Organizarea şi pregătirea deţinuţilor din penitenciare pentru actul electoral

dl. Comisar Şef de Penitenciare Ioan Băla- Director General A.N.P

14.10-14.15

Armata Română şi alegerile prezidenţiale- organizarea de secţii de votare în teatrele de operaţiune

dl. Amiral Gheorghe Marin – Şeful Statului Major General M.A.N

14.15-14.20

Modalităţi de fraudarea alegerilor

dl. Prof. Univ. Cristian Pârvulescu- Preşedinte Asociaţia Pro Democraţia

14.20-14.25

Implicarea societăţii civile în corecta desfăşurare a alegerilor prezidenţiale

dl. prof.univ.dr. Florentin Scaleţchi- Preşedinte Fondator O.A.D.O

14.25-14.30

Rolul massmediei în monitorizarea şi desconspirarea tuturor celor vinovaţi de o eventuala fraudă la aceste alegeri

dl. Director General Ion Marin –Cotidianul Ultima Oră

dl. Director General  Dumitru Constantin – Top Bussines

dl. Ion Cristoiu- Jurnalist, Scriitor

14.30-14.35

Rolul şi implicarea Parlamentului, ca factor politic în alegerile Parlamentare

dl. Nicolae Păun – Deputat

Concluzii şi răspunsuri la întrebări

Închiderea lucrărilor Simpozionului

CUVÂNTUL PREŞEDINTELUI O.A.D.O

LA DESCHIDEREA LUCRARILOR SIMPOZIONULUI

PROF.UNIV.DR.

FLORENTIN SCALEŢCHI

Doamnelor şi Domnilor,

Parlamentari, distinşi reprezentanţi ai Ambasadelor, şi ai presei scrise şi audio-vizuale.

Doamnelor şi Domnilor,

Membri ai O.A.D.O.

Stimaţi invitaţi, vă rog să-mi îngăduiţi, ca înainte de toate, să vă adresez un sincer „ bine a-ţi venit”, precum şi mulţumirile organizatorilor pentru că a-ţi onorat cu prezenţa domniilor voastre, dedicată socotim noi, analizării unei probleme de mare şi imediat interes pentru societatea românească şi anume „ Drepturile Omului, în proximitatea alegerilor prezidenţiale pe fondul unei crize dure, financiare, economice şi politică”.

Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, şi-a reluat vechea colaborare cu partenerii săi de dialog şi acţiune sub cupola Parlamentului, în cadrul unui simpozion care, aşa cum v-am obişnuit îşi propune să dezbată o temă de mare interes public.

Facem acest simpozion împreună cu aceiaş neastâmpărată şi mereu activă, Comisia pentru drepturile Omului, Culte şi Problemele Minorităţilor Naţionale din Camera Deputaţilor, reprezentată aici de Preşedintele şi prietenul meu totodată, domnul Deputat Nicolae Păun, căruia îi mulţumesc pentru îndelunga şi buna colaborare, dintre instituţiile noastre, care s-au fructificat prin organizarea în comun a nenumărate simpozioane şi acţiuni de interes naţional.

Cu o oarecare mâhnire şi de ce nu tristeţe, OADO, chiar dacă puterea din ultimii 5 ani a înţeles să uite cel mai adesea de existenţa organizaţiei noastre care este singura organizaţie neguvernamentală specializată, înfiinţată în aprilie 1990, cu scopul novel de promovarea principiilor Cartei ONU şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului în procesul de restaurare democratică şi de reforme economice şi sociale post-totalitare din România.

Organizaţia se manifestă activ atât în cadrul societăţii civile interne cât şi internaţionale, păstrând o permanentă legătură cu instituţiile Europene şi cu principalele organisme ONU implicate în promovarea drepturilor şi libertăţilor fiinţelor umane. Este institutie juridică de interes national şi utilitate publică,membru cu Statut Special Consultativ al ONU –ECOSOC-cu reprezentant permanent la New York ,Geneva şi Viena ,membru Participativ al Consiliului Europei,cu reprezentant permanent la Strasbourg şi Bruxell şi membru colectiv al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România. Puterea nu a făcut decât să invite la consultări periodice pe care le are cu societatea civilă, doar anumite ONG-uri, de regulă cele care îi cântă în strună, O.A.D.O dovedeşte şi cu această ocazie că îi pasă de ceea ce se întâmplă în realitatea imediată, inclusiv de ceea ce se întâmplă în curtea Puterii. Dovadă însuşi subiectul pus astăzi în discuţie.

De ce acest subiect? Pentru că el a devenit foarte sensibil şi foarte important pentru cetăţenii acestei ţări. Nu ne e indiferent dacă, ne scade nivelul de trai, dacă drepturile noastre ne sunt călcate în picioare, dacă ne scad veniturile, dacă suntem respectaţi de către autorităţi, dacă putem beneficia de un sistem sănătos de învăţământ, de Justiţie, de muncă şi asigurări sociale şi nu în ultimul rând de dreptul lor legitim la apărarea sănătăţii, lucruri de altfel garantate de statul roman.

O.A.D.O aşa cum v-a obişnuit de 20 de ani încoace a fost şi a rămas o voce nepărtinitoare a societăţii civile, singura putere în faţa căreia ne închinăm este cea a legii şi singurul partid pentru care ne arătăm pe faţă simpatia este cel al drepturilor omului. Subiectul pe care îl propunem, ne priveşte pe toţi, are legătură cu viaţa fiecăruia dintre noi.

Trăim sau ar trebui să credem că trăim într-un stat de drept, asta trebuie să însemne un stat în care omul chiar are drepturi şi aceste drepturi chiar sunt respectate.

Dar există oare o legătură directă între aceste drepturi, respectarea lor, şi cel care candidează spre a fi ales, în înalta funcţie de Preşedinte al Statului Român, care odată ajuns pe acest jilţ, să lupte tocmai pentru ca noi toţi cei care ne dăm votul să beneficiem de ele? Sigur că da, nu avem nici cea mai mică îndoială în această privinţă.

Am simţit-o pe propria piele în ultimii 5 ani, când Curtea Constituţională, a dat dreptate de sute chiar mii de ori celora care s-au adresat ei, şi care au reclamat grave încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului.

Cu alegerea Preşedintelui nu se poate glumi, iar noi ca reprezentanţi ai societăţii civile, nu putem rămâne indiferenţi în nicio împrejurare în care se vorbeşte despre alegeri de acest gen.

Ca apărători ai drepturilor omului avem obligaţia morală să aşezăm sub lupă legătura dintre drepturile noastre şi cine este ales să lupte pentru respectarea lor.

Cu atât mai mult cu cât această relaţie poate funcţiona în defavoarea primelor, ci dimpotrivă pentru cei care se folosesc de pretextul bunelor relaţii cu Persoana Preşedintelui şi promovarea propriilor interese.

Şi cu atât mai repede pentru o ţară a UE, aflată pe picior de egalitate cu celelalte 26 semnatare a Tratatului de la Lisabona, şi în care societatea civilă şi drepturile omului, au acelaş tratament.

Tema pe care v-o propunem nu are la bază vreun moft intelectualist şi nu ţine nici de zona reveriei analitice. În altă ordine de idei, ea nu s-a născut în capul nostru, ci ne-a fost livrată de realitatea imediată.

Nu ne-am dus noi spre ea, ci a venit ea spre noi. Când spun noi, nu mă gândesc doar la cei de aici ci şi la cei invitaţi care au găsit să ne ignore fără a ne da măcar un semn al respectului faţă de subiect, dacă nu de noi, nici doar la cei care sunt actori direcţi, vizibili şi cei din umbră, reprezentanţi ai Societăţii Civile.

Spun noi, având în vedere întreaga societate.

Avem dreptul legitim, al 20 de ani de la ruperea de dictatură şi comunizm, cu mii de jerfe umane, să nu ne fie indiferent cine ne  va conduce destinele noastre şi ale copiilor noştrii, să ieşim îi piaţa publică şi să strigăm “ Vreau o altă realitate , o altă viaţă şi chiar o altă ţară, căci toate ţările U.E sunt şi ale nostre, ca cetăţeni europeni.

De aceia considerăm că opiniile, ideiile, propunerile, observaţiile , criticile, dar mai ales soluţiile pe care le veţi avansa, spre a ştii pe cine şi de ce îl alegem, cum să îndepărtăm o eventuală fraudare a alegerilor, cum să respectăm drepturile omului în perioada de criză financiară, economică şi politică, în cadrul acestei dezbateri, vor permite decelarea soluţiilor practice, de natură să asigure succesul acestui demers, şi vor contribui la conturarea mai exactă a rolului şi obligaţiilor tuturor celorlalte segmente politico-sociale la realizarea scopului major pe care îl avem cu toţii, o integritate morală a factorilor politici şi a societăţii în general.

Ni se pare de deosebit interes, ca societatea civilă, societatea în general să ştie, cât de morală este persoana care vrea să ne conducă. De moralitatea acestei persoane, care ne vrea voturile, depinde, moralitatea pe care o cere şi o va impune domnia sa clasei politice, de legalitatea şi corectitudinea activităţilor instituţiilor puterii, care într-o măsură hotărâtoare va determina succesul activităţilor de promovare, apărare şi garantare a drepturilor omului, de înlăturare a tuturor abuzurilor şi a încălcărilor cu care din păcate, încă ne confruntăm.

La acest simpozion, ca şi la celelalte care le-am tot organizat, nu ne-am propus ca toţi cei de aici să ne împărtăşească opiniile. Nici n-ar fi bine. Am detestat şi detestăm unanimitatea.

Trebuie să credem în democraţia conflictului de păreri şi de ideei.

Noi ne dorim un Preşedinte European, care să înţeleagă odată pentru totdeauna că societatea civilă, drepturile omului şi securitatea naţională lucrează fiecare în beneficiul celeilalte, că ele nu sunt şi nu trebuie să fie opozabile.

Exprimându-mi convingerea că dezbaterea noastră va îmbrăca forma unui schimb de idei de înaltă ţinută, cu accente practice eficiente, vă adresez invitaţia de a vă prezenta opiniile şi declar deschise lucrările simpozionului.

UN CANDIDAT INDEPENDENT LA PREŞEDINŢIE

Prof. Univ. Dr.

Sorin OPRESCU

La 20 de ani de la revoluţia din Decembrie 1989, după un simulacru de democraţie apare pentru prima dată un candidat independent la Preşedenţia Statului Român, cu mari şanse de victorie în persoana Primarului General al Capitalei, prof. univ. dr. Sorin Oprescu, şi asta după ce, cu un an şi jumătate în urmă, reuşea să spargă cutuma potrivit căreia, la Primăria Capitalei, nu poate câştiga decât un partid şi niciodată un independent. Şansele unui candidat independent au crescut, după ce timp de 20 de ani, partidele ne-au arătat ce pot, eşuând lamentabil printr-o politică de cadre dezastroase, care nu a fost în stare să prezinte electoratului, decât o pleiadă de politicieni aroganţi şi incompetenţi şi care ne-au oferit infern, decădere şi deziluzii eterne.

Ei şi numai ei, buni la de toate.

De ce un candidat independent, pentru simplu motiv că aşa  cere fişa postului şi Constituţia pentru Preşedintele Statului Român.

Un independent, nu e nevoit să facă gesturi inutile precum demisia din partidul care l-a consacrat, promovat şi susţinut.

Un Preşedinte independent nu are şefi şi agende de partid, nu are legături ombilicare, netransparente, şi nu e dator să impună unei ţări doctrine şi teorii elaborate în laboratoarele partidului din care provine.

 Preşedintele independent, are o singură strategie şi o certă prioritate, aceea ca pe timpul mandatului său, să ţină cont de agenda cetăţeanului, care îi dă votul lui direct, tocmai pentru al reprezenta cu adevărat, şi a se lupta pentru drepturile ce i se cuvin, prin prevederile constituţionale.

Societatea civilă, de care faci caz atât de mult politicienii dar şi cetăţenii acestei ţări care au o gramadă de aşteptări justificate s- a dovedit că nu îşi poate îndeplinii menirea pentru care s-a creeat, înfiinţat aceea, de câine de pază a democraţiei, decât numai cu un Preşedinte independent care ascultă şi acţionează în consecinţă la semnalele cu privire de departe la starea naţiunii, o opinie şi o expertiză cât se poate de corectă şi lipsită de orice intervenţie s-au influenţă de partid.

Faptul că întreg mediul politic din România, a ajuns în aceste vremuri de răstrişte şi sărăcie cruntă, să dea conducerea Guvernului unui independent, e un alt semnal pentru cetăţenii acestei ţări, că partidele au eşuat ruşinos.

Numai un Preşedinte independent poate fi un adevărat mediator.

 El nu are iubiri, resentimente faţă de partidul din care a plecat şi desigur nici partipiuri.

El poate media conflicte între instituţii, între partide, între grupuri parlamentare, între partide şi instituţii, între instituţii şi cetăţeni, între societatea civilă şi instituţiile statului, între diversele categorii de oameni şi nemulţumirile pe care le poate reclama la un momendat, ca urmare a unor decizii aberante ale unor instituţii ale statului şi o face fără teama unor reproşuri care ar putea venii tocmai de la partidul care l-a susţinut să ajungă Preşedinte.

Agenda lui naţională şi internaţională e o agendă în care desigur găsim opinii şi păreri ale partidelor, ale societăţii civile şi ale cetăţenilor în proporţii egale.

Un Preşedinde independent nu îşi doreşte niciodată să torpileze activitatea instituţiilor.

El trebuie să fie garantul independenţei, justiţiei tot la fel cum este şi el în instituţia prezidenţială.

Un preşedinte independent nu are de ce să-şi dorească încălcarea literei şi spiritul constituţiei şi nici de ce să forţeze interpretarea ei abuzivă căci nu are partipiuri, nu răspunde la comandă de partid şi nici nu îşi poate dorii ca fostul lui partid să fie în fruntea bucatelor ţării atâta timp gât el nu există.

Politica unui preşedinte independent etes aceea de a creea climatul de linişte socială  şi concordie naţională.

Mai mult ca niciodată există premizele ca acest popor scârbit de politica deşănţată dusă de partidele politice în ultimii 20 de ani să se trezească din adormire, să iasă la vot şi să aleagă un asemenea Preşedinte independent care chiar poate să le ducă la bun sfârşit idealurile la care au visat atâta amar de vreme.

ROLUL ŞI IMPLICAREA PARLAMENTULUI ÎN COLABORAREA CU SOCIETATEA CIVILA ÎN PROXIMITATEA ALEGERILOR DIN ROMÂNIA

d-ul NICOLAE PAUN

Presedinte-Comisia pentru Drepturile Omului, Culte si Problemele Minoritatilor Nationale

Camera Deputatilor

            Iniţiativa unui simpozion cu tema DREPTURILE OMULUI ÎN ÎN PROXIMITATEA ALEGERILOR PREZIDENŢIALE PE FONDUL UNEI PROFUNDE CRIZE ECONOMICE, FINANCIARE ŞI POLITICE am considerat-o foarte potrivită, întrucât este vorba de o temă actuală, fierbinte şi necesar a fi lămurită înaintea alegerilor prezidenţiale, care au demarat într-o admosferă foarte înfierbântată, face de altfel parte din dreptul de informare al cetăţenilor, drept care dă consistenţă principalului drept al cetăţenilor, dreptul de a alege.

            Aş sublinia că deja s-a spus şi încă se spune că substanţa construcţiei Uniunii Europene stă în îndeplinirea criteriilor politice, din care parlamentele au şi vor avea un rol important mai ales odată cu intrarea înh vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene proclamată de Consiliul Europei la Nisa în decembrie 2000 prevede că: "Orice stat european care respectă principiile libertăţii, democraţiei, drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale statului de drept poate solicita să devină membru al Uniunii".

            În avizul din 1997, privind cererea României de aderare la U.E., Comisia a concluzionat că România a îndeplinit criteriile politice, pornind de la analiza traseului pe care România se angajase, dar la care s-au făcut încă de la acea dată observaţii, privind unele neajunsuri în special în privinţa eradicării corupţiei, îmbunătăţirii procedurilor judecătoreşti şi protejării libertăţilor individuale faţă de acţiunile poliţieneşti sau derularea proceselor penale, în ce priveşte integrarea minorităţii rome, sau privind reformele în domeniul protecţiei copilului, în special în zona rezultatelor.

Multe dintre observaţiile de atunci au rămas valabile şi acum la doi ani de la integrarea cu drepturi depline a României în U.E.

În raportul comisiei de politică externă al Parlamentului European, cum bine se ştie, se constată că lucrurile nu au evoluat în ritmul dorit, ci din contră, apar şi alte neajunsuri semnalate în special în ce priveşte dreptul la informare corectă, fapt ce constituie un element de îngrijorare pentru Parlamentul European în ce priveşte afectarea criteriilor politice.

            Iată deci că în preajma alegerilor dezbaterea privind drepturile omului este binevenită, având darul să lămurească o confuzie, care deja existentă în condiţiile actuale, adânceşte criza de neîncredere pe care populaţia o are faţă de politic şi de multe ori faţă de parlament, identificat ca responsabili pentru această situaţie.

       ,,Singura direcţie legitimă a unei politici cu adevărat democratice şi eficiente este cetăţeanul", reprezentat în Parlament prin cei aleşi de el, prin vot uninominal, ca deputaţi şi senatori din patru în patru ani.

            De aceea Parlamentul României îşi propune prin elaborare de legi să promoveze libertatea, demnitatea şi prosperitatea persoanelor, să exprime diversitatea şi să încurajeze creativitatea cetăţenilor României şi să respecte pe de-a-ntregul libertatea lor de conştiinţă, capacitatea lor de iniţiativă şi dreptul lor de a-şi dezvolta pe deplin talentul individual într-un regim de domnie a legii, în care şansele să fie egale pentru toţi.

            Sarcina principală a parlamentului este să restabilim locul firesc al politicii, o politică separată de interese meschine şi afaceri de tot felul, o politică cu un scop mai mare şi mai înalt: egalitatea reală în drepturi şi principii echitabile în răsplata pentru muncă ca şi în impozitarea muncii. Munca şi valoarea să fie în centrul politicii, iar nu lăcomia şi incompetenţa.

            Parlamentul României ca expresie firească a unei solide democraţi, trebuie să lupte ca cetăţenii să ia parte la guvernarea comunităţilor în care trăiesc şi este hotărâtă să întărească