CONFERINTA DE PRESA

(31 martie 2004)

Tema: Nesiguranţa jurnalistului în România 

Într-o lună deosebit de bogată în evenimente politice şi sociale remarcabile, atât pe plan intern cît şi internaţional, multe dintre acestea în legătură directă şi cu un impact determinant asupra respectării drepturilor omului, am socoti potrivit să punem, totuşi, această conferinţă de presă sub egida unei teme induse de un eveniment care, prin comparaţie cu atacul terorist de la Madrid, cu recrudescenţa conflictului interetnic din Kosovo, cu remanierea guvernamentală, sau cu discutarea în Parlamentul European a raportului de ţară cu amendamentele cunoscute defavorabile României, ar putea să apară ca neînsemnat, dar care, în realitate, ilustrează cum nu se poate mai bine fragilitatea procesului de restaurare democratică a statului de drept în ţara noastră: actul sălbatic, de agresiune, produs în stil mafiot, duminică 14 martie, în Bucureşti, ziua în amiaza mare, împotriva directorului-proprietar al cotidianului “Ultima Oră”, în chiar sediul din – ironia soartei - “Casa Presei Libere” al redacţiei şi în prezenţa personalului acesteia, de către oameni ai legii şi ai serviciilor publice de ambulanţă – poliţişti şi personal medical.

Aceştia, dovedind o lipsă inadmisibilă de profesionalism, prin ignorarea şi dispreţul manifestat în exerciţiul funcţiunii faţă de drepturile fundamentale elementare ale omului şi faţă de însăşi codul deontologic propriu, în loc să apere viaţa, integritatea corporală şi bunurile din proprietate privată ale victimei, au făcut, sperăm inconştient, jocul unor persoane interesate în intimidarea prin sechestrare, molestare, încătuşare şi administrarea forţată de medicamente acesteia, în cel mai tipic stil fascist, cu încălcarea prevederilor Constituţiei şi ale legilor referitoare la tratamentul pacienţilor şi al bolnavilor psihici.

Ne exprimăm totodată consternarea pentru faptul că, într-un caz flagrant atât  de grav - strigător la cer cum se spune - de atac la adresa libertăţii presei şi a libertăţii de exprimare, organele în drept – Direcţia poliţiei capitalei, parchetul – nu s-au sesizat din oficiu şi au acţionat cu întârziere pentru identificarea, reţinerea şi anchetarea autorilor diversiunii şi a celor care i-au favorizat prin încălcarea procedurilor legale de intervenţie. “OADO” îşi menţine cererea fermă adresată acestor organe imediat după producerea agresiunii, în ziua de 15 martie, să continue anchetarea şi cercetările pentru descoperirea şi pedepsirea conform legii a celor ce vor fi găsiţi vinovaţi de acest incredibil act îndreptat împotriva unui jurnalist, astfel încât să nu se adauge un nou caz de agresiune cu “autori necunoscuţi” împotriva unui jurnalist, la cele mai vechi de la Timişoara, Târgu Mureş ş.a.

*

*     *

În luna martie, evoluţiile interne din viaţa politică, socială şi economică cu cel mai semnificativ impact asupra asigurării drepturilor omului, pe care „OADO” le ţine sub observaţie, au fost, dominate de măsurile adoptate în urma angajamentului asumat de Guvern faţă de Bruxelles de a realiza în patru luni tot  ceea ce nu a înfăptuit pe linia reformelor în decurs de  trei ani în domeniile justiţiei şi administraţiei, economic şi al drepturilor omului, în vederea admiterii României în Uniunea Europeană conform foii de parcurs cu final în 2007.

Şi trebuie să recunoaştem că în timp foarte scurt s-a putut face foarte mult: urgentarea adoptării legislaţiei privind adopţiile, prezentarea de către noul ministru al justiţiei a Planului de măsuri privind reforma justiţiei cu depistarea lacunelor din legislaţia anticorupţie existentă şi rezolvarea urgentă a dosarelor cu „nume grele”,  definitivarea pachetului de legi ce ţin de mult aşteptata reformă a justiţiei; restructurarea concomitentă cu remanierea guvernului;  combaterea mai fermă a fenomenului nociv al corupţiei prin începerea urmăririi penale, arestarea şi pronunţarea de sentinţe şi împotriva unor „peşti mari” din rândul baronilor – a căror suspendare din funcţiile politice deţinute în PSD o salutăm – a unui general în rezervă, a unor poliţişti şi funcţionari înalţi din administraţie etc.

Analizându-le retrospectiv, ne dăm seama că mai toate racilele vizate de măsurile adoptate au fost de mai mult timp în atenţia societăţii civile, „OADO” făcând nenumărate demersuri pentru înlăturarea lor, fără ca guvernanţii să le ia în seamă. Ne punem întrebarea: de ce a trebuit să apară sperietoarea votului în Parlamentul European a Raportului despre România, cu amedamente ameninţătoare la adresa negocierilor de preaderare, pentru ca – în sfârşit – Guvernul să reacţioneze? De ce trebuie să fie mereu România în postura de elev care nu-şi face temele decât sub ameninţarea pedepsei?

La acestea s-a adăugat şi impactul unor evenimente din viaţa internaţională asupra  evoluţiilor interne – atacul terorist de la Madrid, în care, din nefericire,  printre victimele din afara Spaniei românii au deţinut ponderea, cu 16 morţi, recrudescenţa conflictului interetnic din Kosovo, unde militari şi poliţişti români sunt implicaţi în misiunile ONU (UNMIK) şi NATO (KAFOR), eliminarea într-o manieră de tipul terorismului de stat a unui conducător palestinian, fondator al Al Fatah  ş.a.

Mă refer în continuare la poziţia „OADO” în legătură cu diferitele aspecte ale acestor evenimente, ce ţin de respectarea drepturilor omului.

*

*   *

Salutăm adoptarea de către Parlamentul României şi promulgarea legii privind aderarea ţării noastre la Alianţa Nord-Atlantică ca şi evenimentul de importanţă istorică petrecut ieri 29 martie la Washington – depunerea instrumentelor de ratificare la Trezoreria SUA – care marchează primirea de drept a României în NATO, alături de celelalte 6 state est - europene. Ne exprimăm speranţa că apartenenţa României la cea mai puternică organizaţie de securitate din istorie, care se bazează pe respectul pentru valorile fundamentale ale democraţiei şi ale respectării drepturilor omului, se va răsfrânge favorabil şi asupra vieţii de zi cu zi a românilor.  

*

*   *

Nu putem decât să salutăm şi faptul că, printr-o Ordonanţă de Urgenţă adoptată în şedinţa din 24 martie a.c.,  Guvernul a dat curs unei cereri insistente din ultimii ani a organizaţiei nostre -  pe care am tratat-o şi într-un capitol special din Raportul „OADO” pe anul 2003 – în sensul că s-a legiferat măsura ocrotirii şi despăgubirii de către stat a victimelor infracţiunilor. Ne exprimăm speranţa că organele abilitate ale administraţiei vor adopta măsurile necesare ca prevederile ordonanţei să nu rămână „literă moartă” ci să fie aplicate spre satisfacerea dreptului la recunoaşterea personalităţii juridice şi la egalitate în faţa legii a celor prejudiciaţi prin infracţiuni săvârşite de terţi.   

*

*   *

                Am salutat mai sus prezentarea de către ministrul Cristian Diaconescu a Planului de reformă a justiţiei. În context ne exprimăm speranţa că măsurile preconizate de perfecţionare a legislaţiei vor avea în vedere şi combaterea unor adevărate infracţiuni care se comit astăzi în dauna înfăptuirii actului de justiţie. Spre exemplu, în România este posibil – datorită unei lacune de procedură – ca oameni implicaţi în acelaşi proces, aceeaşi speţă, să-şi ia domicilii fictive şi să acţioneze în judecată aceiaşi pârâţi, în aceeaşi speţă la diverse instanţe, prezentându-se la cea care li se pare mai favorabilă. Acest lucru poate fi combătut prin crearea unui sistem informaţional integrat al instanţelor, măsură pe care o susţinem.

De asemenea, se impune reglementarea mai clară prin prevederi corespunzătoare de jurisprudenţă, a rolului magistratului judecător în proces. În prezent se practică un joc de la rolul foarte activ al acestuia pe timpul cercetării judecătoreşti, până la cel pasiv, inactiv, în manieră care influenţează verdictul în funcţie de interesul uneia dintre părţi. Ceea ce    nu are nimic comun cu ideea de justiţie.

În ce priveşte prevederea din proiectul Legii Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la includerea printre membrii acestuia a doi reprezentanţi ai Societăţii Civile, apreciem consultările organizate de minister în vederea definitivării textului, dar după primele două runde   desfăşurate considerăm că enunţul trebuie completat şi îmbunătăţit în sensul asigurării reprezentativităţii corecte a Societăţii Civile în acest important organism.

Să mă explic. Nu putem fi de acord cu o formulare generală care să permită candidatura oricărui ONG legal constituit, care a făcut ca la primele consultări Sindicatele şi Patronatul să ceară să fie reprezentate în CSM pe motiv că au un mare număr de membrii. Ori acestea sunt organizaţii profesionale, cu interese de grup, nu generale. „OADO”, spre exemplu, nu are un număr de membrii aşa de mare ca o Confederaţie Sindicală, dar acelea se reprezintă pe ele însele, pe când „OADO” cu cei câteva mii de membrii,  reprezintă interesele de respectare a drepturilor şi libertăţilor omului a 22 de milioane de români.

Opinăm ca pentru CSM să candideze numai ONG care au ca obiect de activitate drepturile omului şi au fost recunoscute prin HG ca fiind de utilitate publică, având astfel şi calitate procesuală activă în combaterea discriminării în justiţie, în toate tipurile de procese – penale, civile sau comerciale – conferită prin art. 22 al  Ordonanţei Guvernului nr 137/2000, aprobată prin Legea 48/2002.

*

*    *

Legea electorală pentru alegerile locale a fost aprobată şi trimisă Preşedintelui României spre promulgare. “Aleşii neamului” n-au catadixit să ţină seamă de cerinţele societăţii civile, susţinute ferm şi în luările de poziţie ale “OADO”, cu privire la introducerea votul uninominal, la eliminarea traseismul politic în condiţiile menţinerii alegerilor pe liste de partid şi la prevederea unor criterii de natură măcar să limiteze, dacă nu să elimine accesul, la putere a tot felul de impostori abjecţi, unii justiţiabili, în condiţiile în care instituţile abilitate ale statului de drept nu se implică în stoparea “manoperelor” practicate şi de unele posturi publice audio şi din audio-vizual, prin acordarea abuzivă a dreptului de exprimare în public acestor ambuscaţi etc.

Ne exprimăm speranţa că în procesul de promulgare s-ar mai putea face ceva în acest sens. Sau că, măcar pentru Parlament şi Preşedinţie să fie avute în vedere îmbunătăţiri ale legislaţiei de natură să facă posibilă asanarea clasei politice actuale care, prin prestaţii cinice, de o inadmisibilă lipsă de cultură politică şi de moralitate elementară, a adus imense prejudicii procesului de restaurare democratică şi reformă economică, cu efecte dezastruoase asupra polarizării bogăţiei acumulate pe căi ilicite şi a sărăciei, favorizând încălcarea unor drepturi fundamentale ale românilor cum sunt: dreptul la o viaţă demnă, la muncă, la sănătate, la educaţie, la egalitate în faţa legii ş.a., criterii care ne situează în coada statelor europene, uneori şi în urma Albaniei.

*

*    *

În legătură cu atentatul terorist de la Madrid, care a însângerat luna martie, îndoliind şi 16 familii româneşti, aş dori să relev un aspect ce ţine de impactul nefast, imprevizibil al disperării şi sărăciei asupra mentalităţii şi comportamentului românilor, dispuşi să ignore valori fundamentale ale culturii şi civilizaţiei specifice poporului nostru Român care, scăpat ca prin minune din atentat, pentru a nu-şi pierde locul de muncă a alergat la autobuzul care-l ducea la serviciu, in loc să dea o mână de ajutor răniţilor, unii conaţionali cunoscuţi. Sau soţii care de teamă să nu-şi piardă rezidenţa spaniolă au preferat să-si înmormânteze soţul acolo, departe de locurile natale, ori au trimis sicriul neînsoţit în România. Ori oameni care riscă moartea ori schilodirea lucrând printre bombe în Israel sau în Spania, preferându-le mizeriei care i-ar aştepta acasă, pe ei şi pe familiile lor care depind de munca lor de acolo. Cine se face oare vinovat de aceste adevărate aberaţii de comportament, străine de tradiţia poporului român?

*

*   *

“OADO” se raliază Apelului făcut de PNA de a nu fi invadat de cereri de instrumentare a unor dosare pe criterii politice. Vedem în acesta pericolul - sesizat se pare şi de Bruxelles - ca nu cumva  să se revină la practicile din orânduirea comunistă când se făceau dosare la comandă. Sperăm ca PNA să-şi menţină verticalitatea necesară în faţa politicului,  pentru a evita o asemenea alternativă care nu are nici o tangenţă cu statul de drept.  

                În context nu putem să rămânem inerţi la ceea ce ţine de câteva zile topul ştirilor. Printr-o cel puţin ciudată coincidenţă, odată cu condamnarea de către ÎCCJ şi dispariţia unui Bivolaru (Gabriel) de pe care şi-a “luat mâna” partidul de guvernământ care cu câţiva ani în urmă îl însoţea solidar la Parchet întru intimidarea  justiţiei, s-au declanşat şi descinderile cu tam- tam la sediile Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut “MISA”  ale celuilalt Bivolaru – Gregorian. Fără să ne lansăm în speculaţii referitoare la o diversiune mediatică a puterii de natură să estompeze un bivolar prin implicarea forţată a altui bivolar, noi am înregistrat opinile pe care le-au făcut cunoscute “OADO”, în scris, un grup de părinţi care condamnă acţiunile şi practicile nocive ale MISA asupra fiilor şi fiicelor lor, cerând pedepsirea lui Gregorian, precum şi apelul transmis pe internet de un  yoghin,  Daniel Stanciu, care ia apărarea guru-ului şi face cunoscute intervenţia abuzivă, în forţă şi violenţele  nejustificate practicate cu ocazia  descinderilor de către forţele de ordine, pe care le acuză de intenţia de “păcălire a opiniei publice”. Suntem de acord cu combaterea fermă a oricăror activităţi nocive din societate, dar respectarea principiilor pe care se întemeiază drepturile garantate de statul de drept este obligatorie pentru forţele de ordine şi organele de justiţie.                

                În ce-l priveşte pe Gabriel Bivolaru, vă prezentăm o statistică legată de cuantumul prejudiciului adus de acesta: în România sunt 44 de închisori, din care 8 spitale şi trei Centre de reeducare. Există 45 mii deţinuţi, care toţi la un loc n-au fraudat nici pe departe cât Bivolaru. E bine că a fost condamnat şi după 8 ani. Dar ne întrebăm: cum se face că  după 8 ani nici Mona de Freitas, nici conducerea de atunci a BRD nu sunt deranjaţi fiind liberi şi bine-mersi?    

*

*   *

CONFERINŢĂ DE PRESĂ

(29 februarie 2004)

Tema: Eventualitatea unui eşec al integrării României în UE, în 2007 şi pierderile estimate în asigurarea drepturilor şi libertăţilor omului. 

În luna februarie, evoluţiile interne din viaţa politică, socială şi economică cu cel mai semnificativ impact asupra asigurării drepturilor omului, pe care „OADO” le ţine sub observaţie, au fost dominate – şi chiar estompate - de un eveniment extern declanşat „din senin”, dar din păcate pe baza unor constatări defavorabile în cea mai mare parte reale, cu ocazia prezentării, în Comisia de politică externă a Parlamentului European, a raportului despre România, întocmit de baroneasa Emma Nicholson: introducerea şi admiterea în unanimitate a unor amendamente propuse de euro-deputatul olandez Oostlander şi de chiar autoarea raportului, prin care negocierile de aderare aflate în curs sunt reorientate spre criteriile politice, decizie care s-a transformat într-o reală ameninţare pentru parcursul României spre integrare în Uniunea Europeană, în 2007. 

Salutăm reacţia promptă a parlamentarilor, preşedinţiei, guvernului, partidelor şi oamenilor politici de la putere şi din opoziţie, care au a făcut demersuri directe la Bruxelles, pentru clarificarea aspectelor incriminate şi evitarea blocării negocierilor de aderare prin suspendarea acestora.

Dar nu putem să nu reamintim că,  mult prea multe aspecte ale reformelor instituţionale a căror rezolvare ţine de voinţa politică a  acestora de a asigura un loc demn al statului Român în rândul naţiunilor europene, ca şi de respectarea drepturilor omului prevăzute şi de Constituţia României au fost amânate sau au fost înlocuite cu vorbe goale şi promisiuni deşarte ce nu pot ţine loc reformelor autentice pe care ni le cere acum Comisia Parlamentului European. „OADO” le-a sesizat sistematic şi le-a adus la cunoştinţă, prin Note de Constatare, autorităţilor publice centrale, inclusiv prin scrisoarea deschisă pe care v-am prezentat-o în precedenta conferinţă de presă, când încă nu se declanşase scandalul încălcării moratoriului asupra adopţiilor de la care s-au tras şi celelalte incriminări: ineficienţa administraţiei publice; lipsa de independenţă a justiţiei; aparenta pasivitate a instituţiilor responsabile cu investigarea cazurilor de corupţie, în special la nivel politic; libertatea presei afectată de nedescoperirea autorilor atacurilor fizice, hărţuirii şi intimidării jurnaliştilor ca şi de controlul economic; răul tratament aplicat celor reţinuţi în secţiile de poliţie; folosirea exagerată de către guvern a ordonanţelor de urgenţă; calitatea slabă a legislaţiei; căsătoriile între copii, şi slabele rezultate obţinute în integrarea rromilor în societate; sărăcia şi rata mică de absorbţie a fondurilor comunitare etc.           

Dacă veţi revedea textul scrisorii, veţi putea constata că am avut dreptate şi că, dacă ar fi fost luate la timp în considerare criticile bine intenţionate ale societăţii noastre civile, euro-deputatul Oostlander nu ar mai fi avut motive şi nu şi-ar mai fi putut permite – oricât de ostil ne-ar fi - să acuze că, citez: „România nu este un stat de drept” din cauza „corupţiei înspăimântătoare”. Şi aceasta, după ce raportul de ţară de anul trecut nu recunoştea economiei României nici caracterul de piaţă, funcţional, obţinut de Bulgaria încă din 2002.                    

Asigurările primite recent la Bruxelles de premier, ne redă speranţa că plenul Parlamentului European ar putea să nu aprobe raportul amendat în comisie, iar Comisia Europeană şi Consiliul Europei (care are decizia finală), care „merg încă” pe ideea foii de parcurs cu termenul 2007 ne vor menţine în tandemul cu Bulgaria indiferent de votul din Parlament. Ca dovadă, şi proiectul de buget al UE pentru perioada 2007-2009. Dar nu putem să nu remarcăm tonul rece şi politicos cu care ne-au fost repetate, pentru a nu mai ştiu a câta oară în ultimii ani, aceleaşi „multe lucruri care mai sunt de făcut” şi sfatul ca  „semnalul” dat de Comisia de politică externă trebuie considerat cu toată seriozitatea. Mesajul lor spune, de fapt, că integrarea depinde de noi şi se decide la Bucureşti, făcând reforme autentice, nu simulate, în  administraţie, justiţie, aplicând măsurile preconizate de combatere a corupţiei şi de funcţionare a statului de drept în care egalitatea în faţa legii şi drepturile omului sunt realităţi vizibile, nu speranţe.

Cu atât mai mult cu cât, în cazul în care, aşa cum am fost avertizaţi, „România ar putea să se îndepărteze singură de ţinta şi de calendarul stabilite”, am avea ce pierde:  banii europeni, cei 10 miliarde de euro în primii trei ani după aderare; circulaţia mai liberă a forţei de muncă, care aduce mulţi bani în ţară; accesul în ţările europene în care încă avem nevoie de vize – ţările nordice, Marea Britanie, Irlanda; informarea mai proastă a românilor ca urmare a presiunilor pe mass-media care sub puseul organismelor europene ar fi estompate sau făcute mai discret; adopţiile ca monedă de schimb pentru anumite guverne şi imaginea proastă pentru România determinată de aceasta ar putea continua; corupţia ar scăpa şi mai mult de sub control; justiţia ar persista în traficul de influenţă  şi  nefuncţionalitate; în acest tot mai puţini investitori străini s-ar aventura în România şi ca urmare salariul mediu ar rămâne şi mai mult în urmă faţă de Polonia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, care vor adera. Sub aspect politic, riscul accederii la putere a unor partide extremiste ar creşte; întărirea barierelor ar favoriza traficul de persoane; tinerii care se confruntă cu lipsa locurilor de muncă ar pierde speranţa unui job în altă ţară, iar emigraţia definitivă spre ţări îndepărtate – Canada, SUA, Australia, Noua Zeelandă s-ar amplifica, nemaifiind posibilă în Italia, Spania etc. Şi toate acestea cu un impact dezastruos pentru şansele de asigurare a drepturilor şi libertăţilor omului. Sunt, credem noi, suficiente motive pentru a determina toate forţele politice să susţină accelerarea reformelor necesare şi încheierea negocierilor de aderare chiar în acest an.

*

*      *

Rămânând în context internaţional, salutăm concluzia referitoare la România, din raportul Departamentului de Stat al Statelor Unite privind respectarea drepturilor omului pe anul 2003, dat recent publicităţii, în care se stipulează că în ţara noastră (citez): „în general drepturile omului sunt respectate”, „autorităţile civile au menţinut un control eficient asupra organizaţiilor de securitate şi de informaţii”, Guvernul a respectat, în general, drepturile cetăţenilor săi.”, chiar dacă sunt semnalate şi „numeroase probleme” punctuale şi chiar cazuri concrete (Ex. presiuni asupra presei din partea unor oameni politici din partidul de guvernământ) care vizează încălcări şi disfuncţiuni în asigurarea unor drepturi şi libertăţi, de aceeaşi natură şi în aceleaşi domenii cu cele sesizate şi de forurile Uniunii Europene.

Considerăm realiste aceste concluzii care, în parte - sub ambele aspecte, pozitive ca şi negative – au fost extrase şi din Constatările în urma monitorizărilor „OADO”,  transmise prin Ambasada SUA de la Bucureşti,  care ne-a adresat, în scris, mulţumiri. Dar, aprecierea generală este favorabilă şi de natură să ateste că ne aflăm pe drumul cel bun. „OADO” va continua să îşi aducă contribuţia la depistarea şi reducerea cazurilor de încălcări ale drepturilor şi libertăţilor omului, ca şi până în prezent.  

*

*       *

În contextul acuzelor contradictorii care se aduc României de către unele cercuri internaţionale interesate în legătură cu contractarea unor achiziţii sau lucrări de interes naţional, susţinem poziţia exprimată de premierul Adrian Năstase referitoare la atribuirea proiectului autostrăzii Braşov-Borş celei mai mari firme în domeniu (Bechtel-SUA) potrivit căruia, în condiţiile în care fondurile necesare sunt suportate sau garantate integral de către autorităţile române, primim sfaturi, dar în luarea deciziilor ţinem seama de avantajele oferite de contractor, nu de supărările unora sau altora.         

*

*        *

                „OADO” salută încheierea procesului de ratificare în parlamentele celor 19 state NATO a protocoalelor de aderare a României  la Alianţa Nord-Atlantică, ca şi aprobarea în unanimitate, de către camerele reunite ale Parlamentului, la 26 februarie, a Legii de aderare a României la NATO. Apreciem adoptarea acestei legi şi intrarea cu drepturi depline a României în NATO, ce va fi consfinţită de Consiliul Nord-Atlantic în aprilie, ca un eveniment istoric şi ca o recunoaştere internaţională unanimă a clarviziunii, dinamismului şi eficienţei cu care s-a efectuat reforma Armatei, pe care toate organismele şi cancelariile euro-atlantice  au apreciat-o favorabil de-a lungul ultimilor 10-12 ani.

În context, nu putem să nu ne întrebăm: de ce la Armată s-a putut, iar la justiţie, interne, administraţie publică, sănătate, educaţie, protecţie socială, servicii ale siguranţei naţionale, economie etc. nu s-a putut sau se face cu mari întârzieri şi cu inpartonabile şi dezastruoase bâlbâieli? Ar fi interesant ca autorităţile în drept să facă o asemenea analiză şi să tragă concluziile necesare.      

*

*       *  

                Conform prevederilor statutare şi practicii devenite tradiţie, în luna februarie „OADO” a editat „Raportul privind activitatea organizaţiei în anul 2003”, o lucrare cuprinzătoare care, în 26 de capitole, realizează o adevărată radiografie a societăţii româneşti, pe tot atâtea domenii ale respectării drepturilor şi libertăţilor omului.   

                Aşa cum o parte dintre dumneavoastră cunoaşteţi, Şedinţa de bilanţ a „OADO” s-a desfăşurat în Sala drepturilor omului, din Palatul Parlamentului, în ziua de 24 februarie, în prezenţa reprezentanţilor Administraţiei prezidenţiale, Senatului şi Camerei Deputaţilor, Guvernului, Minsterului Justiţiei, Ministerului Public, Ministerelor Administraţiei şi Internelor, Apărării, ai unor secretari de stat, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene şi municipale, primari, ambasadori şi alţi membrii ai Corpului Diplomatic acreditat la Bucureşti etc.      

                Au fost prezentate mesaje adresate organizaţiei de către domnul Ion Iliescu, Preşedintele României şi domnul Adrian Năstase, prim-ministru al Guvernului.    

                În cele peste 14 intervenţii din cadrul bilanţului, făcute de tot atâtea  personalităţi reprezentative pentru instituţiile enumerate mai sus, au fost scoase în evidenţă  caracterul de parteneriat din partea societăţii civile, dezvoltat de organizaţie de-a lungul anului în relaţia cu administraţia centrală şi locală, cu servicile descentralizate ale acestora, cu mass-media, precum şi latura internaţională a prestaţiilor în serviciul drepturilor şi libertăţilor omului care a primit recunoaştere notorie prin scrisorile adresate de conducătorii unor importante organisme euro-atlantice şi europene, Kofi Annan, Romano Prodi, Gunther Verheugen, Javier Solana, Emma Nicholson, Lordul Robertson etc.

Raportul este disponibil pe site-ul electronic al organizaţiei, la adresa cunoscută, şi a fost difuzat tuturor principalelor autorităţi interne. Versiunea în limba engleză va fi pusă la dispoziţia organismelor internaţionale de resort.             

*

*       *

                În continuare, conform metodologiei statornicite în Conferinţele de presă „OADO”,  prezint câteva cazuri mai relevante de cauze în care s-a solicitat asistenţa organizaţiei pentru combaterea discriminării.    

• Petentul NIŢU FLORIAN, din în Comuna Buciumeni, judeţul Galaţi,

s-a adresat Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului deoarece i-a fost încălcat dreptul la moştenire.

Defunctul său tată, Niţu Ionel, a deţinut, conform Registrului Agricol din 1945 al comunei, o suprafaţă de 25,25 ha. Adresându-se Prefecturii judeţului Galaţi, i s-a comunicat că din verificările efectuate rezultă că în registrul agricol din 1959, tatăl său figurează cu 10,90 ha, suprafaţă ce i-a fost reconstituită în întregime conform legii fondului funciar.

·         MÂNDILĂ VASILE, din Judeţul Maramureş, s-a adresat Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului deoarece i-a fost încălcat dreptul de proprietate.

Comisia Judeţeană de Fond Funciar Mureş îi eliberează titlul de proprietate pentru cele 5 ha după ce au fost făcute toate verificările începând de la comisia locală, comisia judeţeană, Prefect, Director General de Prefectură, Direcţia Agricolă, Oficiul de Cadastru  Mureş.

După 5 ani, în urma unei Hotărâri a Comisiei  Judeţene, i s-a anulat în totalitate titlul  de proprietate în mod abuziv, menţionându-se că ar fi moştenitor împreună cu alţi fraţi la terenul rămas de la părinţii  săi, în urma decesul acestora şi nu ar mai putea beneficia de prevederile Legii 169/1997.

·         STOIAN GHEORGHE, din Iaşi – În urma reconstituirii dreptului de proprietate a Legii fondului funciar, după bunicul său, i se recunoaşte calitatea de proprietar atât de instanţa de fond, cât şi de apel. Cu toate acestea, instanţa de apel, schimbă în totalitate ambele hotărâri ale instanţelor inferioare, corecte de altfel. Recursul în anulare i-a fost respins. În momentul de faţă nu i-a rămas decât aşteptarea deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

·         TANVUIA SANDU – Galaţi – Este preşedinte al Asociaţiei Pescarilor Profesionişti. A participat la o licitaţie de cesionare a unor sectoare din Dunăre şi, cu toate că a avut un punctaj mai bun decât adversarii săi, nu a câştigat licitaţia, fiind foarte nemulţumit de modul cum s-a desfăşurat aceasta. Petentul a solicitat sprijinul „OADO” deoarece a contestat licitaţia la o Judecătorie de sector din Bucureşti.

·         PANACHE GABRIEL  -  Bucureşti – Petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru un teren intravilan şi unul extravilan depunând toate documentele necesare. S-a adresat OADO deoarece primăriile din ambele localităţi pe raza cărăra se află terenurile respective nu au făcut reconstituirea lor conform certificatelor de moştenitor, adică pentru întreaga suprafaţă, ci le-au redus abuziv.

În toate aceste cauze, „OADO” se va implica prin baroul său de avocaţi pentru drepturile omului.

*

*      *

                În luna martie, „OADO” va finaliza vizita de informare-documentare din jud. Bacău, începută în noiembrie anul trecut, conform Programului Uniunii Europene „Iniţiativa pentru dezvoltare şi dreptzurile omului” şi se va implica în monitorizarea acţiunilor politice, sociale şi economice care au impact asupra respectării drepturilor omului, precum şi în soluţionarea cererilor şi sesizărilor celor afectaţi de discriminări care le încalcă drepturile şi libertăţile.

CONFERINŢĂ DE PRESĂ

(01 februarie 2004)

TEMA: Evenimente politice, sociale şi economice specifice începutului de an, cu impact asupra respectării drepturilor omului  în 2004.

În prima lună a noului an, atenţia „OADO” a fost îndreptată asupra acelor evenimente de natură programatică din viaţa politico-socială care au ca ţintă principalele obiective strategice naţionale din 2004, de natură să determine influenţe majore şi în evoluţiile din domeniul respectării şi apărării drepturilor omului cum sunt:

·         definitivarea legislaţiei şi a calendarului electoral;

·         perspectivele asanării clasei politice actuale în oferta electorală a partidelor parlamentare;

·         negocierea dosarelor neîncheiate încă de aderare la Uniunea Europeană;

·         finalizarea acţiunilor de primire de drept a României în NATO;

·         mersul reformei economice pe fondul tensionat al disputelor politice

din campaniile electorale şi a măsurilor exagerate artificial de protecţie socială;

·         continuarea acţiunilor de reformă a justiţiei, de perfecţionare a

sistemelor de asigurări sociale, de sănătate şi a administraţiei, în scopul combaterii corupţiei, birocraţiei inutile şi creşterii siguranţei cetăţeanului. 

*

*        *        

În legătură cu aceste evenimente, „OADO” apreciază rezultatele consultărilor preşedintelui României cu partidele parlamentare asupra modificării legislaţiei electorale şi salută acordul unanim la care s-a ajuns asupra programării primelor tururi de scrutin: 6 iunie pentru locale şi 28 noiembrie pentru parlamentare şi prezidenţiale. Considerăm însă că ar fi fost utilă şi o consultare a societăţii civile prin reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale care se manifestă activ în mediul social. De asemenea,  avem rezerve asupra legitimităţii primarilor aleşi cu o majoritate simplă din totalul participanţilor efectiv la alegerile locale, opţiune asupra căreia s-a căzut de acord la Cotroceni, dacă va fi adoptată. De ce autoritate administrativă se va bucura un primar ales cu 20-30 voturi într-o comunitate de câteva sute de cetăţeni cu drept de vot care nu s-au prezentat la urne ? Evident că nu va avea sprijinul cetăţenilor în iniţiativele pe care le va lua.       

*

*       *

În ce priveşte discuţiile  asupra modificării legilor electorale prin introducerea votului uninominal în diferite forme, la Senat şi Camera deputaţilor, precum şi în ce priveşte modificarea numărului de parlamentari în cele două corpuri legiuitoare, nu dorim să impunem soluţii, dar cunoştem bine din contactul cu miile de cetăţeni care ni se adreseză că aceştia doresc şi se aşteaptă la o reală asanare a clasei politice prin eliminarea sistemului clientelar al listelor de partid. Că apreciază ca fiind mare numărul de parlamentari şi că acesta n-ar trebui redus numai ca urmare a scăderii demografice  - cum au propus unele partide - ci din condiţii de bun simţ. Ei se întreabă în mod firesc: de ce Senatul SUA, o ţară cu 300 de milioane de locuitori, are 100 membrii, câte doi de fiecare stat, iar cel al României 140? Aceasta mai ales în condiţiile în care Senatul şi Camera au rămas cu aceleaşi atribuţii prin recenta modificare a Constituţiei României. Socotind şi cei 345 de deputaţi, nu sunt oare prea mulţi 485 de parlamentari, peste

NEWS Comunicat OADO Procesul dl.prof.univ.dr.Florentin Scaletchi miercuri 9 ianuarie orele 8.30 Ziua Internationala a Drepturilor Omului marcata de OADO si in acest an

Revista